Despre minciună
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Fiul meu, de-ar fi pe lume ani o sută să trăiești,
de minciună - spun din suflet - ca de foc să te ferești,
nu căuta mințind vreodată să te-nalți, căci vei cădea,
nici să mânci cu ea, că pâinea ei curând te va-neca.

2. Turnul putred al minciunii cade pururea pe-acel
care caută să se-nalțe sprijinindu-se pe el.

3. Cu minciuna de scăpare nu căuta să te deprinzi,
pe un mincinos mai iute ca pe-un câine șchiop îl prinzi.

4. Multe case-au ars încinse
de-o scânteie pe furtună,
dar mai multe-au ars aprinse
de-o femeie c-o minciună.

5. Nici pe limbă, nici în suflet nu lăsa să-ți stea minciună,
ea-i venin ce-l otrăvește
pe acel ce-o folosește,
tu să spui în față numai adevărul totdeauna,
de minciună te-ngrozește
și-ori de care, te ferește.

6. Multe vieți de om războiul a pierdut,
dar mai multe morți minciuna a făcut.

7. Când vorbește mincinosul n-asculta la vorba lui
căci minciuni s-asculți de-ți place,
o să-ți placă și să spui.

8. Pe-a minciunii punte rea
să nu treci în viața ta
căci când crezi că ești trecut
puntea putredă s-a rupt,
și te pomenești căzut
și mai rău ca la-nceput.

9. Multe vieți desparte moartea când s-abate din senin,
dar mai multe despărțit-au două vorbe cu venin.

10. Dacă umbli cu minciuna pe mulți poate-i vei răni,
dar pe tine să știi bine, sigur te vei nimici.

11. Fugi de minciună, ea te face de râs și de disprețuit,
minciuna poate-ascunde astăzi o faptă rea ce-ai săvârșit,
de mâine sigur o s-arate c-ai fost nedemn și necinstit.

12. Fii cinstit! - minciuni nu spune niciodată nimănui,
tu ai mintea ca minciuna s-o cunoști, dar să n-o spui.

13. Al tău suflet te silește
să se-nalțe, nu să cază.
Adevărul te sfințește,
dar minciuna te-ntinează.

14. Fiul meu, fugi de minciună cât o vezi în orice loc,
căci minciuna totdeauna îți aduce nenoroc.

15. Omul care tot promite repede și mult - e-acel
care umblă cu minciuna... fii cu grijă, fugi de el!

16. Fii cu grijă totdeauna: mincinoșii nu sunt proști,
cercetează tot ce-ți spune omul care nu-l cunoști,
rar să crezi în tot ce spune, ne-ncetat să-l bănuiești
ca să nu te arzi la urmă, s-ajungi unde nu gândești.

17. Când un om te-nșeală-odată, vinovat e numai el,
când te-nșeală-a doua oară, amîndoi sunteți la fel,
de te-nșeală-a treia oară, numai tu ești vinovat
că l-ai cunoscut și totuși ai fost prost și te-ai lăsat.

18. Oricine-aruncă-n alții cu minciună și osândă
să se-aștepte c-au să vină iar napoi - și cu dobândă.

19. De cunoști sinceritatea caracterului frumos
n-ai să poți fi niciodată, nici cu unii, mincinos.

20. Creștinismul încă este, dar creștini abia mai sunt,
duhul lumii și minciuna întinează tot ce-i sfânt,
nimicind și curăția și credința pe pământ.

21. Fiul meu, fugi de minciună zilele vieții-ntregi
că minciuna-i începutul la atâtea fărdelegi.

22. De cunoști ce-i Adevărul și de-ai gândul luminos
nu mai poți fi niciodată nici îngust, nici mincinos.

23. Nu-ți lega de frumusețea lumii inima nicicând
că-i ca florile de gheață: se topește în curând...
- tot ce-i umbră și minciună lasă sufletul plângând.

24. Diavolul făgăduiește ce nu poate: - el e drac,
omul îți promite-adesea ce nu are - e-un sărac,
numai cerul ce promite are și-ți și poate da,
de aceea totdeauna crede-n promisiunea sa.

25. Cel rău vrea să nu ții seama de păcatele mărunte,
altfel nu te poate face să faci cele mai de frunte.

26. De măruntele păcate cine vrea să se ferească
nu ajunge niciodată cele mari să făptuiască.

27. Nu e om să fi fost mare și să fi fost mincinos;
cel ce umblă cu minciuna este-un om neputincios.

28. Pe-un mincinos îl prinzi mai iute
decât pe-un câine șchiop în drum
- cât vei trăi tu, cu minciuna
să nu te însoțești nicicum!

29. Omul să-și păzească limba cum păzește-un câine rău,
limba rea și mincinoasă sfâșie sufletul său.

30. Cei ce spun de unul-doi
spun și altora de noi,
cui poartă minciuni prin sat
nu-i da-n casă loc și stat,
c-ai să te crucești uimit
ce-ai să afli c-ai vorbit.

31. Nu șopti cuvinte rare la urechea nimănui,
mâine vei afla-n piață ce acuma-n șoaptă spui,
iar dacă atât de-adesea și cea bună-o afli rea,
cum o vei afla pe-aceea care de la spus e-așa!

32. Ochiul rău le vede rele toate câte alții fac,
numai cele ale sale i-s frumoase și pe plac.

33. De la mărul lăudat
te întorci cu sacul spart;
omul cel lăudăros
este cel mai mincinos,
pe nimic din vorba lui
nici-o-ncredere să pui.

34. Să nu spui nici ce-i bine-n șoaptă
căci cei ce n-aud, dar privesc
de cine știe ce minciună
sau gând urât te bănuiesc.

35. Dinafară măr frumos,
dinăuntru viermănos;
dinafară pieptănat,
dinăuntru blestemat.

36. Corbul oricât șade-n apă
de negreață nu se scapă;
mincinosul cât ar vrea
nu-și albește fața sa.

37. Nu orișiunde iese fum se face ciorbă bună,
nu totdeauna vin și ploi când fulgeră și tună,
nu orice lucru lăudat e-așa cum ți se spune
- fii treaz, că-n tot ce-auzi mai des sunt rele decât bune.

38. Mincinosul
caută dosul,
trece Oltul
schimbă portul.
Trece dealul
schimbă calul,
gată ciorba
schimbă vorba.

39. Cel ce spune o minciună e la fel cu cel ce fură
și pedeapsa și rușinea au s-o-mpartă pe-o măsură.

40. Cel ce minte-n tinerețe
e tâlhar la bătrânețe,
căci păcatul ne-ndreptat
zămislește alt păcat.

41. Pe cel ce te-a-nșelat odată și cu minciuna l-ai aflat,
cu greu mai poți să-l crezi în urmă
chiar și când spune-adevărat.

42. Omul cel lăudăros
e un mare mincinos,
și din ce cu ochii-i vezi
jumătate doar să crezi.

43. Nici când spune adevărul nu-l mai crezi pe mincinos
- iar când a pierdut respectul, ce mai poate-avea frumos?

44. Cine minte, reușește
- dar nici cinste nu găsește.

45. Când te-ascunzi sub ruptu-i țol
minciuna te dă de gol.
Adevărul te ridică
chiar când ți-e nădejdea mică.

46. Cu minciuna mai prânzești,
dar de cină nu găsești;
omul prins că-i necinstit
nicăierea nu-i primit.

47. Fugi de cei ce umblă numai laude și bani căutând,
dacă ari cu mincinoșii, grapi cu spatele curând.

48. De orice-auzi să nu te miri
căci oamenii-s cu multe firi
de-aceea vezi din când în când
ce nici nu ți-ar fi dat prin gând.

49. De minciuni și mincinos
te ferește-n sus și-n jos,
că minciuna de te leagă
îți robește mintea-ntreagă,
îți robește-ntregul gând
de te duci în foc văzând.

50. Omul cel fățarnic este ca mormântul văruit,
dinafară poleială, dinăuntru - fugi scârbit.

51. Deseori sub vorba dulce se ascunde gând hain,
cum sub florile frumoase șarpele cu-amar venin.

52. Unde-auzi prea multă vorbă mai cu grijă fii oricând
pînă afli ce ascunde vorba multă, după gând.

53. Pe cel rău îl măgulește orice vorbă de minciună,
răutatea și minciuna umblă pururea-mpreună.

54. Față de copii, te ține totdeauna de cuvânt
- altfel îi înveți minciuna
și le sapi un greu mormânt!

55. Cât de mare-ar fi minciuna ea e scurtă în picioare
de aceea este-ajunsă și e prinsă - orișicare.

56. Nu-ntrebuința minciuna, las-o celor mincinoși,
folosește adevărul, - el e-al celor credincioși;
cei ce umblă cu-adevărul au un neclintit temei,
cei ce umblă cu minciuna vor pieri-n noroiul ei.

57. Nu se cade niciodată celor credincioși și buni
a umbla cu-nșelăciunea
și-a se-ascunde sub minciuni.
Ce nu poți să ai cu dreptul, să nu vrei să ai deloc
și decât după minciună, e mai bine după foc.

58. Cât lucrezi după-Adevăr
îmi ești frate și-mi ești văr...
când lucrezi după minciună
ești nimic - și noapte bună!

59. Prea mulți oameni cred acuma numai ceea ce le place,
de aceea dezbinarea tot mai jalnică se face.

60. Pe deasupra vezi o mie
în adânc, e numai una -
dar au toate-o temelie:
- Adevărul
sau Minciuna.

61. Ușor crede înțeleptul adevărul totdeauna,
dar greu crede credinciosul și ne-ncrezător - minciuna.
Cu plăcere-ascultă prostul vorbele neadevărate
și cu poftă necuratul lucrurile necurate.

62. Cu cât mai cuminte-i omul, cu atât nu se grăbește
ca să creadă tot ce-aude, ce se scrie ori grăiește,
prea obișnuită-i lumea a minți cu ușurință
și prea multe sunt acelea ce-amăgesc buna-credință.

63. Cine apără păcatul judecă credincioșia,
cine-ajută desfrânarea nimicește curăția,
cine-acopere minciuna calcă adevăru-n tină
- osândit va fi acela de o neiertată vină.

64. De sub haina cea săracă se văd orice slăbiciuni
dar sub haina cea bogată se-ascund multe urâciuni.

65. Cu-adevăru-nconjori lumea,
cu minciuna nici un pas,
cu Cel Bun stai veșnic tare,
cu păcatul - nici un ceas.

66. E-o obișnuință-n lume ca să fie râs ce-i bine
și hulită curăția
și mustrat cel ce le ține;
e-o obișnuință-n lume să vezi adevărul frânt
iar minciuna înălțată
- așa-i astăzi pe pământ;
e-o obișnuință astăzi, însă vine Sfânta Zi
când vor înceta acestea -
și pe veci nu vor mai fi.

67. Omenirea e-azi departe de alese fapte mari,
fiindcă oamenii virtuții sunt din ce în ce mai rari.

68. Ce frumoasă-i curăția cea de Adevăr lucrată
când o lasă omu-n starea cea în care i-a fost dată;
totul este-atunci frumsețe,
prospețime
și viață
- când păcatul se ivește, peste tot se lasă ceață.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/293394/despre-minciuna