Despre mulțumire
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Multumire
1. Mulțumire nesfârșită recunoscător să dai
pentru pâinea,
pentru perna,
pentru casa unde stai,
căci aceste bunuri simple dar de-atât de mare preț
le lipsesc la mulți ce poartă greul unei triste vieți.

2. Mulțumește-I cu căldură Celui ce ți-a-ngăduit
să-I poți mulțumi cu lacrimi pentru cât ți-a dăruit.

3. Caută mai întâi pe Bine și pe buni să-i mulțumești,
doar atunci și tu-n viață mulțumire-ai să găsești;
dar când vei căuta păcatul și pe-ai săi a-i mulțumi,
chiar de-ai reuși - tu însă mulțumit nu vei mai fi.

4. Sufletele mici în lume uită binele curând,
sufletele mari nu uită binefacerea nicicând -
voi pe câți v-au făcut bine niciodată nu-i uitați,
tot ce le puteți întoarce, fericit le-napoiați.

5. Bunătatea părintească este-așa nemărginită
cât a cerurilor față, iertătoare și iubită,
fericit copilul care știe ca s-o prețuiască,
nu-i pe lume-n veci iubire ca iubirea părintească.

6. Dacă-ți mai trăiesc părinții, nu uita nicicând, copile,
mulțumirea ta le-arată cât mai au pe lume zile,
căci precum îți porți părinții în viață, rău ori bine,
mâine-așa au să te poarte și copiii tăi pe tine.

7. Când sunt binecuvântate, cinci micuțe pâini să frângi,
saturi pe cinci mii de oameni, și rămâne să mai strângi -
când nu-i binecuvântare, nici cinci mii de pâini nu pot
sătura pe unul singur - căci păcatul uscă tot.

8. Mulțumit întruna ești
când cu ce-ai te mulțumești,
de-ai putea cu mai puțin,
ai fi fericit deplin.

9. Neplăcerile vieții ți-s trimise uneori
spre-a vedea cât prețuiește binele ce nu-l măsori,
și-a vedea ce mulțumire ești mereu dator să dai
dar de care uiți adesea când îți merge tot cum vreai.

10. Cel ce nu se mulțumește niciodată cu ce are,
cade-n pofta lăcomiei care-l duce la pierzare.

11. Binele v-a dat atâtea că puteți fi fericiți
dacă știți cum să alegeți și puteți fi mântuiți.

12. Toate trebuie să vină când sosește vremea lor,
numai omul se grăbește sau n-așteaptă răbdător.

13. Urma laudă-nceputul și apusul dimineața
- la sfârșitul tău se vede ce ți-a folosit viața.

14. Mulțumirea umple golul celorlalte ce lipsesc,
fericiți vor fi-n viață numai cei ce mulțumesc.

15. Să urăști nemulțumirea și s-o scoți din viața ta,
căci ea-ți otrăvește casa și-ți dărâmă tot din ea;
chiar ce ai, nemulțumirea ți-l va face rău și-amar
- n-o lăsa nicicând la tine un minut să stea măcar.

16. Mulțumit întruna ești
când de toate mulțumești.

17. În căminul tău, iubite, nu uita că ești dator
către cei ce sunt cu tine să te-arați mulțumitor,
ei au lipsă de aceasta, tu să cauți să-i satisfaci,
cu-un cuvânt de mulțumire nici nu știi ce multe-mpaci.

18. Fii cinstit și de-orice bine fii mulțumitor oricând,
fericit mulțumitorul recunoscător și blând.

19. Conștiința ce te mustră caută să ți-o liniștești,
până ea nu-i mulțumită, tu să nu te mulțumești.

20. Tot ce ști că ești dator
le întoarce tuturor,
dar așa să le plătești
ca să simți că-i mulțumești.

21. Și-n binețea ta, oricui,
pune dragoste când spui.

22. Decât peste ani un bou,
e mai bine azi un ou,
oul este, boul nu-i
ori treci tu, ori vremea lui.

23. Ce-i în mână nu-i minciună,
ce-i departe altfel sună.

24. Să muncești cu mâna ta
ca să ai, să poți și da.
Fericit e omul când
satură pe cel flămînd;
vai de om când n-are-al lui,
ar dori să dea - și nu-i!

25. La ușa omului lipsit nu vine nici un câine,
căci fie câine, fie om, așteaptă-un colț de pâine,
iar dacă n-ai să poți să-i dai te lasă și se duce
- ori om, ori câine-ți vine când îi dai ceva s-apuce.

26. De sărac e greu în viață, de bogat e greu în moarte,
unul n-are, altu-i lacom de plăcerile deșarte...
- fericit e omul care cu răbdare creștinească
și când are și când n-are știe să se stăpânească.

27. Vai de omul care are doar o grijă... că-i mai grea,
ca a celui cu o mie - toate nu-l zdrobesc cât ea.

28. Vrabia mălai visează și calicul praznic des,
fiecare ce le-așteaptă are gândul mai ales.

29. Să nu fericești pe nimeni câtă vreme-i pe pământ,
nu-i scutit de suferință nici un om din toți câți sunt,
numai nu-i deodată greul tuturora și la fel
însă fiecare știe sarcina ce-o poartă el.

30. Uscă-te cămașă-n cui,
dacă altă cale nu-i;
mulțumește de cât ai
ca s-ajungi și la cât vreai.

31. Binefacerea-n ea însăși are mulțumirea sa,
fericit cel care-și caută mulțumirea lui așa.

32. Nu-i mai greu decât a face ceva încă nefăcut,
dar nici mulțumire mare, ca de-aceasta, n-ai avut.

33. Cerului tu mulțumește-i chiar când nu-ți dă ce-ai cerut,
nu ți-a dat, fiindcă asta era rău, și n-ai știut.

34. Mulțumește cât mai dulce
chiar și de-un puțin primit,
mulțumirea-nfrumsețează făcând totul fericit.

35. Mulțumirea strig-o tare,
rugăciunea spune-o-n șoaptă,
dragostea e gingășie și-n ce dă
și-n ce așteaptă.

36. Munca și cu mulțumirea sunt același lucru sfânt,
fericirea-adevărată-i numa-n ele pe pământ.

37. Dacă n-ar fi stăpânirea care-l apără pe slab,
toți cei buni și slabi din țară
ar fi nimiciți degrab.
Voi cei slabi și buni din țară, mulțumiți lui Dumnezeu
că de n-ar fi stăpânirea, ar fi rău de voi
și greu.

38. Dumnezeu dă vindecarea, însă doctorii iau plata
iar bolnavul care scapă uită,
a plecat - și gata!

39. Și necazul în viață, ca și bucuria, trece;
dar izvorul mulțumirii niciodată să nu-ți sece.

40. Nimic nu dobândește nimeni
decât prin Binele cel sfânt
dar mulțumirea pentru asta
e-atât de rară pe pământ!

41. Dacă n-ajungi de pe creangă, ia cireașa și de jos
- dacă n-ai mai mult,
primește și puținul - bucuros!

42. Omul care pierde drumul plânge și după cărare
- ia și bucățica mică, dacă n-o poți pe cea mare.

43. Când nu prețuiești puținul, nici de mult nu mulțumești,
doar aceasta te arată cât de necuminte ești.

44. Coaja ta e mai gustoasă ca a altora colac,
- când ai mulțumirea-n suflet ești bogat,
nu ești sărac!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/293415/despre-multumire