De ce mai este despărțire,
și stări cu ochii-nlăcrimați
și-mbrățișări sfâșietoare,
când nu-i mai bine ca-ntre frați?

Când nu-s cântări mai dragi niciunde
nici rugăciune mai cu har,
- de ce așa curând trec toate
și vine despărțirea iar?

De ce așa de lungă-i vremea
când stăm departe și dorim,
și-așa de scurtă-i clipa dulce
ce-o stăm atunci când ne-ntâlnim?

Abia de ne privim prin lacrimi
de când nu ne-am putut vedea,
abia ne-mbrățișăm - și vine,
o altă despărțire grea!
... O, despărțire, de ce oare,
mai trebuie și tu să fii
de ce plătim cu-atâtea lacrimi
a noastre scurte bucurii?

De ce sunt oare-atâtea piedici
și despărțire între noi?
- când va fi oare Întâlnirea
să nu mai mergem înapoi? ...