Despre muncă
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Orice gură - om sau câine -
cere pâine ne-ncetat,
dar atîția vor s-o-nghită
nemuncită, pe-ndopat.
2. Când sărăcia intră-n casă, iubirea iese pe fereastră,
de-aceea cât e hărnicie, e și iubire-n casa voastră.
3. Arde casa celui leneș, datoria însă scapă,
pe ea nici un foc n-o arde și n-o mână nici o apă,
ea nu vrea să stea la ușă ci s-așează după masă,
numai munca și păstrarea o pot alunga din casă.
4. Lenevia te omoară, hărnicia te învie,
munca singură te scoate din zălog și sărăcie.
5. Tot pe calul care trage dai cu biciul mai ales,
de la omul care face aștepți totul cel mai des.
6. După bob se prețuiește grâul bun, nu după pai,
nu de locul tău depinde ci de starea care-o ai.
7. Nu prin haina dinafară se cunoaște cine ești,
ci prin faptă și prin muncă cât creezi și cât rodești.
8. Aurul și-ntre gunoaie e tot aur scump și rar,
iar gunoiul și-n palate este tot gunoi murdar;
omul vrednic e om vrednic ori la care muncă-i pus,
cel nevrednic, tot netrebnic și pe scaunul mai de sus.
9. Când e omul om curat
n-are lipsă de spălat,
de e ceva sau de nu-i
îl arată munca lui;
când îl laudă gura sa
rar mai are și-altceva.
10. Decât nicovală-un an
mai bine-i o zi ciocan!
Decât mult fără folos,
mai bine-i puțin frumos.
Decât mult nelucrător
mai bine-i puțin cu spor.
11. Decât să fii o slugă mare, mai bine un stăpân mai mic
- lucrează și puțin, mai bine, decât să nu lucrezi nimic.
12. Lucrul cel făcut cu grabă
nu-i ades de nici o treabă,
ce vrei bine rânduit, fă încet și chibzuit.
13. Când lucrezi mai mult cu mintea decât cu puterea ta,
nu e lespede sau bârnă să n-o poți îndepărta.
14. Apele mici fac râuri mari;
puțini uniți, curând sunt tari.
15. Mai multe gâște bat un porc, deși-i voinic din fire,
mai mulți, uniți, chiar dacă-s slabi, pot mult, când e unire.
16. Ce-ți poți face și tu singur, n-aștepta la alții a-ți face,
rar găsești să-ți facă alții și când vrei și cum îți place.
17. Te deprinde și-ți fă singur cât mai mult din ce-ți lipsește,
asta e și demn și ieftin și frumos și omenește.
18. Să nu-ncepi prea multe-odată
că faci treaba încurcată,
când de prea multe te-apuci
mai pe toate-ai să le-ncurci,
dar când faci pe una-întâi,
ai la toate căpătâi.
19. Cine umblă-n două luntrii în curând ajunge-n apă,
cine-aleargă șapte iepuri deseori pe toți îi scapă.
20. Ține-te de-o treabă numai dacă vrei s-o-nchei cu bine,
altfel urmărind prea multe vei scăpa cu prea puține.
21. Cine nu aleargă tânăr va trudi bătrân fiind,
cine nu-ngrijește astăzi, mâine va răbda tânjind.
22. Cine plânge semănând,
râde toamna adunând,
cine-asudă după plug
strânge la cules belșug.
23. Cine vara nu muncește, iarna va-ndura lipsit,
fericit e numai omul muncitor și chibzuit.
24. La drum vara ia-ți cojocul,
iarna ia-ți merinde-n sac
- vara câmpul dă de toate,
iarna-i veșted și sărac.
25. Cel cuminte-și face vara sanie și iarna car,
vremea caldă, vremea rece, el n-o pierde în zadar.
26. Cine nu vrea când se poate, n-o să poată când va vrea,
că nu vremea e sub oameni, ci ei, bieții sunt sub ea.
27. Cine după nori se uită nu mai iese la arat,
cine caută după vânturi va cerși la secerat.
28. De la gură să-ncepi sacul
și din capăt lucrul tău,
altfel, fără rânduială,
nu faci bine ci faci rău.
29. Ușa cu prea mulți stăpâni
stă curând fără țâțâni,
unde prea mulți poruncesc,
tot ce iese risipesc.
30. Pentru-un cui pierzi o potcoavă,
pentru-o umbră pierzi o vară
dacă ești zgârcit sau leneș
sau uituc din cale-afară.
31. Munca scapă de trei rele: de urât, de sărăcie
și de faptele stricate - pe cel om de omenie.
32. Cel ce-așteaptă numai milă va umbla mereu flămând,
dar cel chibzuit și harnic are pâine orișicând.
33. Mai bine cu sapa-n mână
decât cu lenea-ntr-o rână;
dai cu sapa - ai în sac,
zaci cu lenea - mori sărac.
34. Tot ce are-n viață omul îl plătește pic cu pic,
doar pe lene și pe moarte nu se cheltuie nimic.
35. Când trăiești doar din pomană nu te vezi în veci sătul,
numai munca și păstrarea îi dă omului destul.
36. Cine nu muncește ziua, noaptea va dormi flămând;
după lene, sărăcia vine sigur și curând.
37. Cu cât dormi mai mult în viață, cu-atâta mai puțin
trăiești,
hărnicia te arată ce preț ai și cine ești.
38. Odată cu cocoșul cel harnic să fii treaz,
un ceas de dimineață-i cât trei de după-amiaz.
39. Anii tinereții,
munca dimineții,
bucuria feții
- aurul vieții.
40. Nu lăsa pe mâine ce poți face az’,
amânarea duce numai la necaz,
timpul nu se-ntoarce orișicât îl strigi,
zilele pierdute nu le mai câștigi.
41. Soarele nu stă de-amiază,
omul înțelept lucrează,
nu mai este mult și-atunci
odihnești de orice munci
și vei odihni ușor
numai de-ai muncit cu spor.
42. Lucrul bine încheiat
ți se pare-n dar luat,
ce e bine și ce-ți place
nu-ntrebi câtă plată face.
43. Lasă - nu-i bun niciodată,
el e țigla sfărâmată,
pe-unde intră ploaia toată
în căsuța dărâmată...
- lasă astăzi, lasă mâine
lucrul nefăcut rămâne.
44. Nu cu vorba umpli sacul,
nici cămara cu minciuni,
numai după hărnicie ai să seceri și s-aduni.
45. Cât de bun ar fi pământul, nelucrat se degradează;
Cât de-avut să fie omul, pierde dacă nu lucrează.
46. Adevărații oameni harnici
sunt numai cei ce neclintit,
duc munca pân-la conștiință
și cinstea până la sfârșit.
47. Fă-ți cu cinste munca ta
căci respect vei câștiga,
de-ți faci datoria bine,
te respectă orișicine.
48. E ușor să zici plăcintă, dar e greu s-o faci când vrei;
fără muncă și-alergare n-aștepta nimic să iei.
49. Roagă-te necontenit
și muncește chibzuit,
rugăciunea-ți dă-ajutor,
munca îți aduce spor,
rugăciunea-ți toarnă har,
munca umple-al tău hambar.
50. Pâinea nu vine pe apă
ci pe urma cea de sapă,
banii nu curg din pârău,
ci din plug și din ilău;
nici belșugul nelucrând
și nici raiul necrezând.
51. Amară-i rădăcina muncii, dar dulci i-s roadele atunci
când e făcută cu credință,
cinstită-i plata sfintei munci.
52. Cel harnic nu se-ntoarce cu mâna goală-acasă,
pe unde-i hărnicie și ulița-i frumoasă,
și ușa-i primitoare și casa-i luminoasă,
și masa-i încărcată și inima-i voioasă.
53. Cât ești sănătos muncește,
trândăvia te slăbește;
munca face sănătos,
trândăvia păcătos.
54. Munca îți lungește viața, lenea ți-o scurtează,
nu te teme de necazuri: crede și lucrează.
55. Cucul cântă-n frunza verde,
lenea-i numără și șade;
cucul pleacă în curând,
lenea tremură răbdând;
cucul pleacă-n drumul lui,
lenea caută-n sac și nu-i.
56. Fii om vrednic, căci ca tine va fi și ce tu lucrezi,
munca omului, ca omul, este și ea cum îl vezi.
57. Când vezi iarbă într-o curte știi că-i sărăcia-n casă,
hărnicia și belșugul la ruină nu te lasă.
58. Vrednic este omul harnic
să-l plătești oricât de bine,
după munca lui oriunde
capeți cinste nu rușine.
59. Fără nici o meserie nu-ți lăsa pe fiul tău,
omul fără-o meserie o va duce greu și rău.
60. Meșterul cel bun, ca banul, umblă tot din mână-n mână,
cu belșug și mulțumire umple orice săptămână.
61. Dacă lângă meserie omul are cumpătare,
toată casa lui e pace, liniște și bunăstare.
62. Meseria îndrăgită
e-o moșie fericită,
o fântână nesecată
și-o cinstire meritată.
63. Munca pleacă fără-un ban
și cu cinci se-ntoarce,
mâna vrednică, folos
și din piatră scoate.
64. Plugu-i pasărea ce cântă primăvara mai frumos,
după el se umple câmpul de culoare și miros,
după el culege lumea rod de trai și mulțumire,
după el culege Cerul rugăciune și iubire.
65. Banul cel muncit nu scade nici în timpul cel mai greu,
omul cel cinstit nu pierde că nu-l lasă Dumnezeu.
66. Mălaiu-i stâlpul casei, iar pâinea-i cinstea ei,
- în casa hărniciei sunt toate cu temei.
67. Țărănimea-i talpa țării, reazemul nădejdii ei,
peste ea trec anii aspri și apasă anii grei,
după ea trăiește țara, după pâinea ei trudită
- însă ea întotdeauna a fost prea puțin cinstită.
68. În grădina celui harnic și din piatră crește rod,
însă nici în strat nu-i crește celui leneș și nerod.
69. Sărăcia e-o rușine când e omul sănătos,
nu se poate să duci lipsă când muncești conștiincios,
dacă cheltuiești cu grijă și nu risipești ce-aduni...
- cei risipitori și leneși sunt lipsiți că sunt nebuni.
70. Cel harnic are când dorește,
cel leneș când se nimerește,
cel cumpătat are când vrea,
cel leneș - când va căpăta.
71. Omul harnic și cuminte are-n viață și noroc,
el ce pune-n orice vreme îi rodește-n orice loc.
72. Hărnicia-i totdeauna mama bunului noroc,
cumpătarea-i rădăcina care-l ține într-un loc.
73. Cât de mic e aluatul - el dospește pâinea mare,
chiar puțini de sunt cei harnici, dar fac lucru de mirare.
74. Cine mișcă multe pietre tot găsește-odată pește,
cine-ncearcă multe treburi una tot îl pricopsește.
75. Nu-i rușine-a fi sărac,
e rușine-a fi buimac,
și-i rușine-a fi dator
dacă ai câștig cu spor.
76. Binecuvântată-i munca și când zice și când tace,
dar mai binecuvântată-i când ajută și când face.
77. N-asculta la-nvinuire, iar de-asculți n-o crede-ntreagă,
multe nu-s adevărate ci-s o silă ce se leagă.
78. Încă este har, ascultă! Încă este zi, lucrează!
În zadar când vremea tace, în zadar când înnoptează;
pentru-o clipă de-amânare, pentru-un strop de lenevie
mulți se mistuie în flăcări și mulți plâng pe veșnicie.
79. Să nu spui cu prea grăbire
laude-ori învinuire,
că oricui le-ai spune, ele
ori prea bune-s ori prea rele.
80. Munca celui bun e-odihnă,
iar odihna-i mulțumire,
viața celui rob e moarte,
moartea lui e odihnire.
81. Un deștept ce-ar ști o sută,
n-are-așa un preț plăcut
cu un harnic care una din acestea a făcut.
82. Cel ce-nvață totdeauna dar nu face ce-a-nțeles,
e ca unul ce tot ară, dar n-ajunge la cules.
83. Oricât de mult
ce-i necinstit, tu lasă și aruncă,
nu-i bun decât ce-i câștigat prin cinste
și prin muncă.
84. Orișicare fel de muncă are-n ea ceva divin,
Dumnezeu a pus în muncă har din Cerul Lui senin.
El a pus în muncă pâinea și-a pus mulțumirea-n ea,
e ceva din rugăciune chiar și-n munca cea mai grea.
85. Cine face-o meserie care nu-i e potrivită
este cum și-ar fierbe hrana într-o oală găurită.
86. Nu se supără pe daltă piatra cea cioplită,
- nu se supără pe muncă viața cea cinstită.
87. La iubire și la muncă chiar și piatra se supune
fericit acel ce știe astea două să-mpreune.
88. Orice muncă fericită, orice artă inspirată
tinde către prima formă care-n lume-a fost creată,
orice meșter vrednic caută a-și apropia senin
arta lui de frumusețe artelor Celui Divin.
89. Muncitorul sau artistul va crea cu-adevărat
numai dacă Îl iubește pe Acel ce l-a creat.
90. Chiar și munca ce nu-ți place fă-o cu răbdare,
în curând o s-ai spre dânsa râvna cea mai mare.
91. A fi vrednic în viață,
munca s-o iubești - se cere
nu-i om vrednic cel ce munca nu și-o face cu plăcere.
92. Orișicare meserie ți-ai alege-o în viață
dragostea de orice muncă, asta mai întâi o-nvață.
93. Prin munca ta ți-arați talentul,
prin roada ta arați c-ai har,
talentul fără muncă-i spumă
iar harul sterp - e în zadar.
94. Cu cât vrei să-ți fie lucrul mai curat și mai plăcut,
cu-atât mai cu osteneală dar mai drag va fi făcut.
95. Munca de-a-nțelege pe-altul
este munca cea mai grea,
cât de mult
și cât de grabnic
fug azi oamenii de ea!
96. Munca ta să fie-o parte din ființa ta întruna,
cum a tale mădulare care sunt cu tine una.
97. Fiecare om se naște cu un har, de vreun fel
numai munca face darul mare și frumos în el.
98. Munca-nvățăturii bune, fă-o fericit, crezând:
- ceva tot o să rodească, mai târziu ori mai curând.
99. Orice om are nevoie și pământul să-l muncească,
este ceva sfânt în asta, ca-n atingerea cerească.
100. E ceva ceresc în munca unui câmp arat de tine:
- pacea și fiorul unei binecuvântări divine.
101. Nici un om nu poate scoate decât ceea ce-i în el
- fiecare-și face munca după-al stării sale fel.
102. Darurile-s după toane, nu te bizui pe ele,
bizuie-te doar pe muncă, numai ea n-o să te-nșele.
103. Muncitorul bun privește cu respect aproape sfânt
până și materialul: lemn, ori piatră, ori pământ.
104. Cei ce nu pot să muncească sunt cei mai nefericiți,
munca-i binecuvântare și har sfânt -
așa să știți!
105. Măiestria se câștigă printr-o muncă pricepută
- cui voiește,
și muncește,
dragostea cu drag i-ajută.
106. Dacă te cinstești pe tine vei cinsti și munca ta,
iar cinstindu-ți-o-nvăța-vei
s-o cinstești și-a altora.
107. Un cuget zbuciumat nu poate să facă-o muncă așezată,
o muncă rodnică o face doar o conștiință împăcată;
de-aceea a avea un cuget umplut cu tot ce e frumos
chiar și pentru-mplinirea muncii
e de-un atât de mult folos.
108. Cine-i dă celui în lipsă pâinea mai grăbită?
Nimeni mai cu drag ca munca,
munca lui cinstită!
109. Numai munca ta să-ți fie bucurie și răsplată,
o altfel de bucurie nici să nu dorești vreodată.
110. E plăcut a ști că-i lipsă totdeauna și de tine
unde se slăvește munca,
unde se lucrează-un bine.
111. Nimicirea și uitarea n-au să-nvingă niciodată
frumusețea și puterea dintr-o muncă inspirată.
112. Lucrul bine chibzuit
are-un fericit sfârșit.
113. Lumea deseori cinstește pe cel lăudat de regi.
Tu, pe cel sfințit de muncă și de cinste să-l alegi.
114. Cine-i credincios la muncă - și la plată-i credincios
- ticălosul la puține și la multe-i ticălos.
115. Dumnezeu n-a vrut,
nici pâinea și nici cunoștința Sa
să le dobândim degeaba,
ci plătind c-o muncă grea,
căci doar ce câștigi prin muncă
și prin luptă - ști păstra.
116. Adevărul nu vrea toate chiar deodată
să le știm,
ci prin muncă
și prin lupte,
stăruind - să le primim.
117. Tot ce se câștigă rău
tot spre rău se risipește,
sigur e pe bunul său
numai cel care-l muncește.
118. Cine vrea să prindă pește trebuie să intre-n lac
- cine nu vrea să muncească, va rămâne-n veci sărac.
119. Unde-i apă e și pește, unde-i muncă e și pâine,
una fără cealaltă nicăieri nu prea rămâne.
120. Cu cât munca-i mai plăcută,
cu-atât ziua e mai scurtă.
121. Munca este-o datorie,
- cine-o face-n chip cinstit
are-n casă mulțumire și-are-un cuget mulțumit;
cine-o face-n chip nevrednic o să-i pară ca un chin
și-o să-i pară numai blestem și ocară și venin.
122. A trăi nu-nseamnă a mânca mai bine,
ci-a munci - să fie un folos de tine.
123. Odihnirea-ndelungată
înlesnește desfrânarea,
munca-i binecuvântată
căci te-nvață cumpătarea.
124. Munca este prima dintre virtuți pe lume,
cu litere de aur se scrie al ei nume!
125. Nici grădina cea mai bună nu rodește nemuncită
- dar cu binecuvântare-i orice muncă răsplătită.
126. Cine seamănă la vreme nu va secera-n zadar,
cel cu brazda mai adâncă, are cel mai plin hambar.
127. Munca face ziua scurtă și viața lungă-o face,
ea aduce-n casă pâine
și în căsnicie pace.
128. Când se scoală ciocârlia, fii cu plugul la arat
- și vei strânge după brazdă grâu ca aurul curat.
129. Munca e ușoară când este plăcută
și cu-mbrățișarea dragostei făcută.
130. O moară ce lucrează nu-ngheață niciodată,
o viață muncitoare e binecuvântată.
131. Un ceas de dimineață-i cât două după-amiază,
- ce-ai de făcut, începe din vreme de lucrează.
132. Munca bună niciodată
nu-i prea scump plătită,
mâna binecuvântată
merită cinstită.
133. Este bună meseria care meșteru-și hrănește
iar aceasta ea o face dacă el o prețuiește.
134. Fă-ți munca ta tu însuți, oricum e la-nceput
- ești fericit, la urmă, privind la ce-ai făcut.
135. Sfătuitori, adesea, nu-i greu s-auzi vorbind,
e greu să-i vezi pe-aceia ce-ajută miluind.
136. Lemne bune, lemne rele, toate ard - e-adevărat,
dar căldura lor e alta și folosul ce-au lăsat.
Răi sau buni, toți mor odată,
drepți sau vinovați, toți mor...
Numai moartea lor e alta
și-alta-i veșnicia lor.
137. Când muncești să faci un lucru drept și bun și de folos,
să lucrezi cu-ncredințarea viitorului frumos
și nădejdea că sfârșitul o să fie luminos,
- astfel vei lucra oriunde totul vrednic și voios.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/293437/despre-munca