Te-aș aduna iubire, de-oriunde te-aș afla
oricum ai fi-mbrăcată, mi-e dragă fața ta
oriunde-ți văd o floare sau îți aud un grai
le strâng cu drag, că toate îmi par că sunt din rai.

Tot ce-mi arați oriunde rămas de la părinți,
adun și spăl și mângâi cu lacrime fierbinți,
tot ce-mi știu de la tine, păstrez ca-ntr-un chivot,
ce-i din al tău iubire, e sfânt și-i aur tot.

În casa ta când intru eu îți sărut pios,
tot ce-mi aduce-aminte de chipul tău frumos,
iar cînd te văd stropită cu hule și noroi,
eu îți sărut pe lacrimi obrajii amîndoi.

Ajută-mă credință, să-mi împlinesc în veac
tot ce mi-a spus iubirea să sufăr și să fac
ajută-mă Nădejde să lupt cu-adevărat
tot ce mi-a dat iubirea să pot păstra curat.

Și când se va întoarce pe veci în casa mea,
s-o afle-mpodobită cum a lăsat-o ea...