O, lacrimi care curgeți năuntru în ascuns,
ce greu e-al vostru strigăt când nu-i nici un răspuns,
când locul unde curgeți e-ntruna așa pustiu
că nimeni nu v-aude și nimeni nu vă știu.

O, suflete ce sunteți povara tuturor,
ce greu trăiți pe lume, când toate-a voastre mor,
când nimeni nu deschide a voastră ușă grea,
când nimeni nu vă caută, nici moartea, nici chiar ea!

Nu-s grele-a voastre lacrimi, nu chinul vostru-i greu,
e grea nefericirea că n-aveți Dumnezeu,
nu-i grea singurătatea, nici traiul dureros,
e grea nefericirea că n-aveți pe Hristos.

O, de-ați căuta pe Domnul câți plângeți în ascuns,
ce repede durerii voi v-ați primi răspuns!
O, de-ați chema pe Domnul când viața voastră-i grea,
ce dulce izbăvire și repede-ați avea!