Ca râul care are și cotituri pe cale,
dar pân-la urmă-n mare ajunge-a-se vărsa,
așa e-n lumea asta și lupta vieții tale,
o, credincios ce-odată în ceruri vei intra.

Nu te opri din cale nici dacă munți s-ar pune,
nădejdea să ți-o frângă, avântul să-ți oprești,
frământă-te, muncește și luptă a-i supune,
nădăjduiește, crede, - și-ajungi să biruiești.

Nu te opri nici dacă vei întâlni câmpia
cu mlaștini de păcate și lărgământ viclean
postește și te roagă - și-nvingeți lenevia,
răzbind mereu nainte, cu ochii spre Ocean.

Oricine s-ar abate, tu vezi-ți de cărare,
gunoaiele le-aruncă spre țărmurii stătuți,
pe fața ta să fie mereu senin și soare,
- și-atunci pe mulți s-ajungă în cer, o să-i ajuți!