Mă-ntorc la tine dulcea și scumpa mea cântare,
cum aș veni la mama și casa mea din rai,
ce dor mi-a fost de tine în lunga depărtare,
și-acuma cum mă umple lumina ce mi-o dai!

Mă-ntorc la tine naltă și-adâncă rugăciune
ca din dogoarea aspră a unui lung pustiu,
să mă adapi din lacrimi ca din izvoare bune
să-ngrop înstrăinarea și dragostea s-o-nviu.

Mă-ntorc la tine sfântă și unică iubire,
ce singură-mi știi pune pe rana mea alin,
că numa-n curăție și-n plâns e fericire
când în genunchi, cu tine îmbrățișat, mă-nchin.

Mă-ntorc la tine stare de har în care toate,
aceste sfinte fețe a lui Hristos le știu,
- o, sfântă Curăție, dă-mi-le-mbrățișate
și-nchide-mă cu ele, în casa mea să fiu!