Despre omenie
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Să nu vorbești cu-aceia care fug de tine sau se-ascund,
nu vorbi cu-aceia care îi întrebi și nu-ți răspund,
nu te însoți cu-aceia care te disprețuiesc,
- înțelege ce-i cuminte și ferește ce-i prostesc!
2. N-alerga după căruța care nu te-așteaptă-n drum:
cu acei ce fug de tine nu te însoți nicicum,
că folosul care-ți pare c-o să-l afli, nu-i folos,
ci e pagubă și silă și rușine și ponos.
3. Cel obraznic
are praznic,
iară cel nerușinos
poate căpăta un os;
însă cum le vor mânca
asta este altceva!
4. Să nu bați la ușa celui care nu vrea să-ți descuie,
să nu stărui după vorba celui ce nu vrea să-ți spuie,
să nu mergi la nunta unde nici n-ai fost chemat întâi,
- dacă nu vrei de rușine și de vorbă să rămâi.
5. Nici nerușinat nu-i bine,
nici cu prea multă rușine
- e ca sarea în bucate
nici prea mult, nici nesărate.
6. Nepoftitul n-are masă,
nechematul n-are loc,
nedoritul n-are casă -
când nu-i minte, nu-i noroc.
7. Cine cere și-ndrăznește
mai ciupește și trăiește,
dar decât fără-omenie
mai bine pagubă fie.
8. Nu te-nghesui prea-n față,
dar nici nu sta prea departe,
ci cu cei cuminți la mijloc liniștit ia bună parte,
- cei prea-n față sunt cei lacomi
și prea leneși cei din spate,
tu să ții măsura dreaptă, bună și cuminte-n toate.
9. Omul cu rușine multă
stă, și nimeni nu-l ascultă,
vine, nimeni nu-l întreabă,
pierde ziua fără treabă.
10. Fă și tu ce face țara, nu te-alege contra ei,
nu când toți voiesc un bine doar tu singur să nu-l vrei,
nu când toți muncesc, tu singur să te-alegi din toți că stai,
că atunci nu multă minte, ci prostie-arăți că ai.
11. Când treci prin țara celor chiori
închide-un ochi mai bine,
de nu voiești ca amândoi
să-i scoată de la tine.
12. Când ești silit să stai un timp cu lupii - de vrei pace,
ori taci, ori urli ca și ei - altminteri n-ai ce face.
13. Oala bine smălțuită nu dă ciorbei rău miros,
buna creștere nu face lucrul necuviincios.
14. Rufele cele murdare în familie se spală,
numai un nebun va crede când le-arată că-i o fală.
15. Ne-nțelegerile casei nu le spune-n lume-afară,
că și tu și toată casa vă veți face de ocară.
16. Trei corăbii încărcate nu așteaptă una goală:
dacă vrei să mergi cu rândul scoală-te când toți se scoală.
17. Nici în vorbă nici în nuntă să nu intri nepoftit,
că nimic nu-i mai de silă decât omul nesimțit.
18. Numai domnii mari și câinii nu-nchid ușa-n urma lor,
unii au stăpâni s-o-nchidă, alții slugi - și li-e ușor;
dar pe omul cel cuminte sau pe unul din cei proști
de pe cum închide ușa, sau n-o-nchide, îl cunoști.
19. Târguiește-te zgârcit,
dar plătește-n chip cinstit;
te tocmește dușmănos,
dar plătește omenos.
20. Omul cel de omenie crede celui ce-i la fel,
numai necinstitu-i crede pe toți necinstiți ca el.
21. Să-ți uzi întâi grădina ta,
apoi să vezi de-a altora;
să-ți mături curtea - și-apoi
să vezi de-al altora gunoi.
22. Calul priceput cunoaște călărețul lui din șa,
omul înțelept te vede după mers: ești om ori ba.
23. Orișice grăunte are și tărâțe și făină,
în oricare om e parte și de aur și de tină,
omul vrednic e acela care luptă să adune
cu cât mai puține rele și cu cât mai multe bune.
24. Fluier nu poți face chiar din orice soc,
nici din orice iască nu poți face foc,
nici din orice creangă nu poți crește pom,
nici din orice fire nu poți face om.
25. Banu-ți face și prieteni, banu-ți face și vrăjmași,
poți să-ți iei cu el și viața, poți și morții să te lași,
poți să faci cu el și bine, poți să faci cu el și rău,
de aceea vei răspunde de ce faci cu banul tău.
26. Când seci lacul, se arată
ce de pești în el s-ascund,
când cunoști pe om vezi numai
ce-are-n inimă afund.
27. De ești om,
orice prieten și-orice semen, în vreun fel,
o să-ți simtă bunătatea
și-omenia pentru el.
28. Omul e creat să fie
templu pentru Duhul Sfânt,
asta-i sfânta lui menire rânduită pe pământ
și doar când își împlinește acest rost ceresc,
atunci,
omul are omenia spusă-n sfintele porunci.
29. Pe străin când vine-n casă
să-l poftești să stea la masă;
că va sta sau nu va sta,
- asta-i datoria ta.
30. Om e numai omul care orișiunde-ar fi să fie
umblă-n cinste și-n dreptate
cu bun simț și omenie.
31. Cine laudă blândețea știi că-i place omenia,
cine laudă cruzimea știi că-i place tâlhăria.
32. Vârsta-i piedică prea slabă împotriva silniciei,
prea puțini din cei puternici au bun-simțul omeniei.
33. Omul care-i om, nu poate și nu trebuie să fie
către toți, decât cu cinste,
cu blândețe
și-omenie.
34. Oamenii cei sfinți în lume,
au fost, cei mai mulți, săraci,
bogăția greu te lasă voia Binelui s-o faci.
35. Omu-i trecător, dar fapta omeniei lui rămâne
chiar când cel care-o primește nu-i un om
ci este-un câine.
36. Omul rău și-arată-ntruna felul lui cel rău oricui,
cât de bine să se poarte cineva naintea lui.
37. Cât de bine e-ncălzită, apa iar răcește;
omul rău, oricât i-ai face, nu se mulțumește.
38. În necaz sau fericire, pe senin sau pe furtună,
firea celor răi e rece, firea celor buni e bună.
39. Sunt acum idei și oameni semănând cu-a mării valuri:
scurte sunt și trecătoare a-lor stări și idealuri;
dar sunt și de cei asemeni stâncilor de neclintit:
temelia lor e-n cerul cel înalt și liniștit.
40. Puțini oameni află-n lume prețuirea meritată;
cei mai mulți și cei mai vrednici
n-o mai află niciodată.
41. Gura lumii este dulce pentru corbi
și cei ca ei,
dar e totdeauna acră pentru blânzii porumbei.
42. Este bine a cunoaște felul firii fiecui,
ca să-l poți chema spre Bine mai pe înțelesul lui.
43. Mergi cu paguba, mai bine,
decât cu câștig murdar,
paguba o plângi o dată -
dar pe-acela-n veci, cu-amar.
44. Binele, pe marii oameni, i-a dat
nu numai spre sfat,
ci spre-a fi, prin a lor viață,
pildă sfântă de urmat.
Vrednicii urmași nu-s numai cei ce-nvață sfatul lor,
ci-s aceia ce-i urmează printr-un trai ascultător.
45. Nu te-asemăna cu nimeni
- asta nu-i nicicând spre bine
tu ești unic,
nu-i pe lume nime-n totul ca și tine,
fiecare e ca dânsul, fiecare-a lui chemare,
fiecare-a lui răsplată...
- nu-i la fel nici o lucrare!
46. Ce-i un împărat pe lume?
Ce-i un domn sau un boier?
- Nume, scos din nedreptate și ambiții care pier!
Om - ne cheamă pe-orișicare,
iar al nostru preț e-acel
arătat de omenia care-o are-un om în el.
47. Cunoscând cum se cuvine pe un om
- oricine-i el -
îi cunoști pe toți, că-n lume
oamenii-s cam toți la fel.
48. De n-ar fi dacă
fiecare din noi am fi desăvârșit,
dar n-a fost încă om pe lume la care dacă a lipsit.
49. Pe omul bun nu vorba bună îl face darnic
și smerit,
ci firea cea de Sus dintr-însul
și Duhul Sfânt ce l-a sfințit.
50. Cel ce-și face orice faptă în al omeniei fel
are binecuvântarea mulțumirii peste el.
51. Scăderi și cusururi are-n lume-oricine,
cel mai bun e-acela ce-are mai puține.
52. Omul cel cu suflet nobil știe-acoperi frumos
slăbiciunile altora - oricât e de-anevoios,
însă ale sale-adesea nu mai știe-a și le-ascunde,
astfel că ușor le vede orișicine, orișiunde.
53. Ce sărac e-ntotdeauna cel fără răbdare,
el nici timp nici omenie nicăieri nu are.
54. Slăbiciunile din alții știu prea mulți a le vedea
- dar să-și vadă-a lor cusururi
numai unul-doi de-abia.
55. Mulți știu totul despre alții, iar de ei nu știu nimic,
- faci mai bine dacă mături și la tine câte-un pic.
56. Învățat e numai omul care-nvață ne-ncetat
și pe alții și pe sine a fi om adevărat.
57. Nu-i mâncare rea pe lume, numai om ce nu-i flămând -
cel flămând și cel cuminte îți vor mulțumi oricând.
58. Cât de bine-i când pe noapte într-o vreme de urgie
afli-un adăpost și-o pâine la un om de omenie;
nu-ți închide nici tu ușa când vrea cineva să-ți ceară,
nu pe-un om, dar nici pe-un câine
nu-l lăsa să-nghețe-afară.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/293560/despre-omenie