Tu, sus în cer ți-ai adunat,
Nu ce-aduni mereu aicea.
Doar ce-ai împărțit și-ai dat,
Poți păstra cu-adevărat.
Cu ce-ai dat vei rămânea
Când din lume vei pleca.

Tu, cel ce te bucuri noaptea
De un somn adânc, plăcut,
Roagă-te și pentru-aceia
Ce știu ce-i greul și durerea,
Care mereu gem în așternut:
Dumnezeu să-i ușureze mult!

Unii nu dorm toată noaptea,
Mult se zbat și se aprind.
Că bătrânețea și durerea
Ce-ți departă mângâierea
Sunt mai grele, nedormind:
La durere și necaz gândind.

Tu, cel care ai piciorul
Sănătos și-alergi ușor,
Nu-ți uita însoțitorul!
Pentru tine-i mare harul,
El e cu neputincios picior
Și-are nevoie de-ajutor.

Tu, cel care-ndestularea
O ai din plin în casa ta,
Dacă unii rabdă foamea
Și îi respinge lumea
Că-s în mizeria cea grea,
Niciodată nu-i uita.

Dacă milă arăta-vei
Și simțire spre durere,
Tot la fel și tu primi-vei.
Dacă iubind, dărui-vei
Mult, puțin celui ce-ți cere
Domnul îți dă mângâiere.
Amin.
(Miercuri, 29 aprilie 2020)