Vino dormi cu mine Prietenul meu Bun
când pe-această piatră capul greu mi-l pun
pune-Ți Mâna moale sub al meu obraz
și-mi alină dulce rănile de az’.

Mai zvâcnește încă sufletul lovit
și adâncu-i zbucium nu s-a potolit
poartă-mi peste umeri Mâna Ta ușor
să se liniștească toate câte dor.

Trage-mi peste cuget al uitării văl
arșița să-mi stâmpăr, ochii să mi-i spăl
gândul să-și refacă spartul lui hotar
mila pentru semeni să-mi revină iar.

... Vino stai cu mine Preaiubite Drag
ca să trec cu pace peste-al nopții prag
încălzindu-mi dulce tremurul ferit
lângă mângâierea Sânului Dorit.

Mâine Dimineață când mă vei trezi
fă să-mi lumineze Nesfârșita Zi
și pe totdeauna tot ce-am îndurat
să-mi rămână numai ca un vis uitat.