Nu-mi mai aduc aminte
de cele ce s-au dus
nu-mi pare rău de-avutul
pierdut pentru Isus
nici nu gândesc la anii
răbdați pentru Hristos
doar ce-am pierdut, doar ce-am pierdut cu Domnul
e-avutul meu, e-avutul meu frumos.

Ce-am semănat cu lacrimi
adun acum cântând
furtunile răbdate
îmi dau seninul blând
suișul cel mai crâncen
mi-ajunsul cel ușor
din cea mai grea, din cea mai grea durere
strâng cel mai sfânt, strâng cel mai sfânt fior.

Și-acum, atât de-aproape
de Țărmul Sfânt și Drag
îmi desfășor frumosul
și zdrențurosul steag
și-n Zarea numai Soare
spre Porțile-așteptând
Cântarea Viitoare... Cântarea Viitoare
încep s-o cânt, încep s-o cânt intrând!