Prea puțin credința noastră
este-a unor fii cerești
și prea mult a unor oameni
slabi, nevrednici și lumești.

Prea puțin ni-e rugăciunea
ca un soare cald pe cer
și prea mult ne e ca norii
ce se-mprăștie și pier.

Prea puțin e postul nostru
ca al sfinților smeriți
și prea mult e rar și rece
postul unor prea grăbiți.

Prea înceți suntem spre bine
prea grăbiți suntem spre rău
voia Domnului uitând-o
și călcând Cuvântul Său.

Prea gol sufletul ne doarme
făr-al harului olei
și prea plini de duhul lumii
lenevim cu ochii grei.

... Doamne, ce vom face-n clipa
când va arde unde stăm
când Îți vom vedea Venirea
cum o să Te-ntâmpinăm?