Caderea noastra, e ca un dans lin,
Prea lin pentru a vedea cum
Fiecare pas, fiecare miscare,
Ne cobara in jos incet, incet,
Pe o muzica de vraja, frumoasa, inselatoare.

Cand nu mai suntem ai nostri,
Ci pe bratele caderii,
Cand am pierdut pamantul tot de sub picioare,
Se opreste brusc si muzica, si dansul,
Iar fericirea, prinde o forma trista, palida, si moare.

Tot ce era de vazut,
In sfarsit am vazut, prin cadere,
Tot ce sufletul dorea cu mare ardoare,
Dar... am pierdut si fericirea, si cerul,
Si am ramas cu mainile intinse, dar goale.

de Rodica Dinu - 25 ianuarie 2008