Tu mă cercetezi de-aproape,
Gândul mi-l pătrunzi adânc,
Inimii îi dai putere,
Ca să pot mereu să-ți cânt.

Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Trupul meu n-a fost ascuns,
M-ai țesut cu-nțelepciune,
Căci Tu ești de nepătruns.

Tu mă scapi de omul care,
Este rău... asupritor,
Care cugetă adesea,
Lucruri rele... ca să mor.

Are-o limbă ca de șarpe,
Dar Tu mă păzești de ea,
Ca să nu mă muște moartea,
Să mă-nghită ce ar vrea.

Ei aminte l-al meu strigăt,
Tu mereu mă întărești,
Îmi ungi capu-n timp de luptă,
Visele îmi împlinești.

Tu mereu îmi faci dreptate,
Îl iubești pe cel zdrobit,
Îl urăști pe cel ce minte,
Nu îl lași acoperit.

Îmi asculți și rugăciunea,
Nu mă judeci niciodat,
Nimeni nu-i fără prihană,
Dar de tine e iertat.

Bun și plin de îndurare,
Stai mereu în fața mea,
Ca să văd doar urma care,
Ai lăsat să pot urca.

Mi-ai zidit o temelie,
Doar în adevărul Tău,
Nu sunt clătinat de vânturi,
Tu mă întărești mereu.

Cum presară roua cerul,
Mă presări cu har ceresc,
Mă-ntărești... îmi dai putere,
Chiar atunci când obosesc.
Amin