Nu refuza iubirea, ce Domnul vrea să-ți dea,
Aduce mântuire, tu nu o refuza.

Și inima îndată, doar Lui să-i dăruiești,
Să intre Împăratul, a slăvilor cerești.

Nu refuza chemarea, ce-i auzit-acum,
Este-un sfârșit de lacrimi, și-un început de drum.

E calea către ceruri, e către Paradis,
Primește azi cuvântul, făgăduit... promis.

Nu refuza o Țară, ce nu se va sfârși,
Cu flori va fi ea plină, ce nu vor vesteji.

E Țara de lumină, în care nu e greu,
E dragostea fierbinte, iubirea-i Dumnezeu.

Nu-o refuza căci iată, va fi un prea târziu,
Va fi o lungă noapte, un nesfârșit pustiu.

Va fi un chin și-o jale, un plâns nemărginit,
Primeste-Mparăția, și harul dăruit.

E astăzi poate clipa, ce poate ea a fi,
O ultimă strigare, tu nu mai zăbovi.

Primește azi iubirea, ce viață îți va da,
Pe aripa întinsă, spre ceruri vei zbura.
Amin