Chiar dacă timpul trece,
Și am azi fericirea,
Nu-ți voi uita vreodată,
Iubita mea... iubirea.

Chiar dacă vremea este,
Ea una mai vioaie,
Mi-e inima în doruri,
Sunt multe azi... șuvoaie.

Chat dacă mi-e un zâmbet,
Aceste multe zile,
Azi răsfoiesc al vieții,
Mai minunate file.

Și te găsesc pe tine,
Iubita mea soție,
Plăcută amintire,
Ce-i doar o armonie.

Chiar dacă vremea trece,
Ea nu e trecătoare,
Această amintire,
Vreodată ea nu moare.

Căci dragostea e mare,
Dar cine o măsoară? ,
Căci timpul ce se trece,
Nici vremea n-o doboară.

Rămâne în picioare,
Și astăzi mă mai doare,
Această despărțire
Ce stă-ntre noi... e-o zare.

Ești dincolo de toate,
Și... . ne vom revedea,
Când voi sfârși-alergarea,
Cum ți-ai sfârșit cândva.

Chiar dacă vremea trece,
Nu pot să dau uitării,
Fierbintele iubirii,
Dintr-un amurg al serii.

În care împreună,
Spre ceruri noi priveam,
Ne povesteam iubirea,
Vre-o dat... nu oboseam.

Chiar dacă așteptarea,
E lungă-ngreunata,
Aștept... să-ți văd vreau chipul,
Ce m-a iubit odată.

Și azi îți simt iubirea,
Mereu ce mi-ai purtat,
Mă arde căci aprinsă,
De tine-a fost odat.

Chiar dacă vremea trece,
Nu te-ai trecut vre-odata,
Ești vie, ești iubită,
Mereu ești minunată.

Tu nu vei fi trecutul,
Tu veșnică vei fi,
Iubita mea soție,
Mereu te voi iubi.