Mâna Celui de pe cruce,
Ce odată se-ntindea,
Ca să fie-ngaurită,
Pentru vina mea și-a ta,
Astăzi mângâie durerea,
Celor ce-s îndurerați,
Ea și astăzi se întinde,
Ca să fim noi mângâiați.

Ea aduce vindecare,
Rupe lanțul celui rău,
Nu e mână omenească,
Este braț de Dumnezeu,
Ea da norii la o parte,
Mută munții pentru noi,
Ea desparte ape-ntinse,
Ea oprește-orice război.

Șterge lacrima durerii,
Chiar și rănile ce dor,
Este ea mereu doar plină,
De balsam vindecător,
Netezește și cărarea,
Celor ce cu-atâta greu,
Urcă dealul mântuirii,
Căci e braț de Dumnezeu.

Este mâna minunată,
Plină doar de fericiri,
Ea a fost mereu întinsă,
Peste sfinți, peste martiri,
Peste luptătorii care,
Stau de strajă zi de zi,
Peste cei care n-au teamă,
Orice-n față le-ar veni.

E mereu biruitoare,
Ea și moarte-a biruit,
Niciodat nu obosește,
Domnul e nemărginit,
Brațul Său este iubirea,
Ce aduce răsărit,
Ne aduce pacea sfântă,
Este El un infinit.

E tăria noastră-n toate,
Grijile le-alungă ea,
Mâna ce a fost strapunsă,
Pe un deal zis Golgota,
Ne conduce către viață,
Nu ar vrea ca să pierim,
Milă este ea... salvare,
Cu ea lupta biruim.
Amin