Mi-ai dat din zori de zi putere,
În fața mea Tu ai pășit,
Să văd ce mare ești Tu Doamne,
Când apele ai despărțit.

Mi-ai arătat și mila care,
Izvor de ape-a devenit,
Când un pustiu fără de milă,
Adesea-n faț-a poposit.

Mi-ai arătat ce frumusețe,
Se-ascunde în al vieți-apus,
Să pot avea acea nădejde,
De-a te-ntâlni iubit Isus.

La orizontul vieții mele,
Când Tu pe nor vei apărea,
Când voi sfârși și alergarea,
Ce uneori e-atât de grea.

Mi-ai arătat ce-i frumusețea,
A clipelor ce vor veni,
Să pot spre răsăritul vieții,
Fără sfârșit eu a privi.

Să pot privi spre izbăvirea,
Ce la sfârșit o voi avea,
Ce minunată bogăție,
Am cunoscut în viața mea.

Mi-ai arătat o strălucire,
Să o urmez și eu ai vrut,
Ca să cunosc ce-i mântuirea,
Al vieții veșnice-nceput.

Ca să cunosc eliberarea,
Din jugul greu... plin de păcat,
Un zbor spre Patria iubirii,
Mi-ai dăruit când te-am aflat.
Amin