Să ai mereu nădejde, e harul cel de sus,
De jertfa Lui adusă, de jertfa Lui Isus.

Să ai doar fericire, e dar Dumnezeiesc,
Căci numai fericiții, luptând nu obosesc.

Să ai spre cer privirea, e-atât de minunat,
Este puterea vie, cu tine ne-ncetat.

Puterea e-ajutorul, ce-l dă doar Dumnezeu,
Cu El nu este teamă, cu El nu este greu.

Să ai acea nădejde, că vine-o mare zi,
În care tu pe Domnul, în față-l vei privi,
Ce mare bogăție, din ceruri El ți-a dat,
Nădejdea e-o valoare, ce har... ce minunat.

Să ai mereu speranță, în viață... nu-i ușor,
Speranța te ridică, când cei mai mulți cobor,
Ea este ca și roua, din zorii cei de zi,
La ceruri ce se-nalță, sub raze-a se topi.

Să ai pe drum credință, și dragostea de sus,
Cea fără de hotare, ești frate cu Isus.

Fără de ea în viață, vei fi un rătăcit,
E plină de lumină, ea este-un infinit.

De simți adânc fiorul, al dragostei cerești,
În tine va fi pace, când greul întâlnești.

În tine va fi viața, îl vei simți pe El,
Pe Regele Mesia, Isus... Emanuel.
Amin