Noapte minunată, plină de lumină,
Ne-ai adus tu viață, slava cea divină,
S-a văzut în tine, dragostea de sus,
Când dintr-o fecioară se năștea Isus.

S-a văzut cum cerul, El l-a părăsit,
Chiar și pentr-aceia, ce l-au prigonit,
Steaua strălucită, vestea ne-a adus,
Vestea cea mai mare, se năștea Isus.

Vie ca și neaua-n miezul tău erai,
Ca lumina vie, noapte străluceai,
Cobora în tine, Fiul Celui sfânt,
Împărat în ceruri, și peste pământ.

Aducea comoara, cerului senin,
Mântuire celor, ce sunt în suspin,
Noapte minunată, har ai cunoscut,
S-a născut în tine, Cel ce-i început.

Aducea sfârșitul, clipelor de chin,
Deschidea o cale, către-un loc divin,
Se năștea să moară, Fiul Celui Sfânt,
Se năștea s-aducă, pace pe pământ.

Se năștea Mesia, marele Hristos,
Se năștea iertarea, pentru păcătos,
Cât de minunată, noapte tu erai,
Nașterea divină când o găzduiai.

Chiar și astăzi clipa, ce în tine-a fost,
Ne aduce noapte, viață doar cu rost,
Plină de speranță, este ea mereu,
Ce în noi se naște, când e cel mai greu.

Ești mereu vestită, căci în tine-un Sfânt,
Se năștea s-aducă, pe acest pământ,
Bucuria mare, de-a fi mântuit,
Păcătosul care, crede ce-ai vestit.
Amin