Când n-am putut învinge dușmanul prea hain
am stat în fața morții, eroic și senin.

Când n-am putut să-ntâmpin destinul, fericit,
răbdând, am vrut tot greul să-l port neocolit.

Când n-am putut să umblu cântând după Hristos,
I-am mers plângând pe urme, dar n-am fugit fricos.

Când n-am avut mulțime să merg înflăcărat
I-am mers cu crucea singur, dar nu m-am lepădat.

Când n-am văzut nainte decât o noapte grea
am acceptat-o umil, așa cum va fi ea.

De când am fost aproape, mai Dincolo, trecut,
cunosc că-n Marea Clipă, nimic n-ai de cerut.

Când până-n fața Morții i-ai dat ce-a fost al ei,
slăvită-I Învierea cu care ți-o închei.