Onorează-L pe Dumnezeu

                                          Ioan 6:25-26

            „Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?”

            Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.”

            Dacă este o „durere” în cer, dacă este vreo „întristare” în inima lui Dumnezeu, atunci acestea sunt cauzate de faptul că noi vrem darurile lui Dumnezeu, dar nu vrem să depindem în totul de El.

          Vrem să ne asculte toate rugăciunile, să facă tot ce Îi cerem, dar noi să nu ne pocăim.

         Nu dorim să stăpânească El peste toate „domeniile” vieții noastre, să ne predăm Lui cu trup, suflet și duh; nu vrem ca Însuși Dumnezeu să fie „mediul” nostru în care să trăim viața de credință zi de zi, dar cerem și dorim să beneficiem de binecuvântările Sale.

       Dumnezeu suveran vrea sa fie iubit și onorat pentru ceea ce este El și nu pentru lucrurile materiale pe care ni le dăruiește.

           El vrea să știm faptul că, numai atunci când Îl căutăm cu sinceritate și Îl punem pe El ca prioritate a vieții noastre, vom avea totul deplin și de la El le primim pe toate celelalte lucruri de trebuință.

      De aceea Domnul Isus ne-a spus: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).

        Este trist că, în loc să avem „programul” zilnic încărcat cu „cunoașterea” lui Dumnezeu, ne preocupăm și căutăm cum să ne „folosim” de Dumnezeu, „poruncindu-I” ca niște stăpâni: Doamne, lucrează, Doamne vindecă, Doamne …

           „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.” Zice Domnul.

            Îl folosim pe Dumnezeu să obținem o slujbă, să ne protejeze, să ne dea siguranță, să ne liniștească mintea și să ne dea pacea, să ne vindece, să avem succes în afaceri, dar noi să ne vedem de ale noastre și în final să avem parte de cer.

            Domnul dorește ca să umblăm prioritar după lucrurile de sus, adică după sfințenie ca mod de viață și mai puțin după cele de jos.

          Cu siguranță că Dumnezeu ne dă toate acestea, dar dacă nu-I dăm slava care I se cuvine Lui, Dătătorul, și ne bucurăm mai mult de ceea ce ne dă decât de ceea ce este El, aceste daruri pe care le primim, devin toate fără valoare.

          Și lumea își dorește binele și bunăstarea, dar fără să-L caute pe Dumnezeu.

        Așadar, să-L onorăm, căutându-L mai mult pe Dumnezeu, nu pentru bunurile și lucrurile de care avem nevoie cu adevărat pentru viață, ci să-L căutăm cu toată inima doar pentru ce este El: Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Domn și Împărat, Tatăl nostru și Mântuitorul nostru.

         Cu siguranță că în felul acesta, Îi vom produce lui Dumnezeu multă bucurie și El va revărsa din harul Său nemărginit, peste noi și peste dragii noștri, belșug de binecuvântare.

         Doamne ajuta-ne să facem lucrul acesta cu toată seriozitatea, cu smerenie și pocăință, ca să beneficiem de prezența și cunoașterea Ta profundă; iar pentru tot ce am greșit, pentru tot ce am risipit, pentru tot ce am făcut înafara voii Tale, ne cerem iertare, în Numele scump al Domnului Isus Cristos.

            Domnul Dumnezeu să lase Harul Său peste fiecare!