Când ne gândim la rostul Întrupării
Realizăm c-a fost un plan divin
Să-nlăture domnia-ntunecării
Să-și știe pământenii al lor etern destin.

S-a coborât la noi dumnezeirea
Prin Fiul întrupat în Betleem
Căci s-a manifestat, plenar, Iubirea
Să schimbe-n har acel lumesc sistem.

S-a coborât nu-ntr-o maternitate
Nu-ntr-un palat cu lux și perne moi
Ci într-o iesle c-a vrut intimitate
Cu toți ce vor credința vieții noi.

Acces la El au prinții, cerşetorii
Din orice neam, de-oriunde pe pământ
Ei vor gusta din stările splendorii
Și vor cunoaște ce-i dincol’ de mormânt.

Copilul a crescut și-a predicat slujirea
Vestind Împǎrǎția ce-a început cu El
Și-a arătat că doar neprihănirea
Creează drum spre veșnicul Betel.

Cei ce spun că-i fantezie Întruparea
Amarnic se-amăgesc călcându-și pe destin
Doar Fiul le poate da încredințarea
Că-i poate scoate din lungul lor suspin.

Irozi contemporani ar vrea să-ndepărteze
Divina cunoștință c-avem Mântuitor
Dar mijlocim ca El să-i cerceteze
Și să planteze-n ei dumnezeiesc fior.

Nu-i ipoteză ci-i realitate,
E împletire de taine și minuni
C-așa lucrează Sfânta Trinitate
(Prin revelații și sfinte misiuni)

Îl celebrăm pe Cel ce-aduce pace,
Pe Cel ce-a vrut să-mbrace chip uman,
Pe Cel ce vrea în har să ne îmbrace,
Să ne conducă spre veșnicul Liman.

Credința nu se naște din respingeri
Ci prin atașament spre Fiul întrupat
Doar El sădește-n suflet rugi, convingeri
Și poate să-nverzească un gest ce s-a uscat.

Când ne gândim la rostul Întrupării
Realizăm c-a fost un plan divin
Să-nlăture domnia-ntunecării
Să-și știe pământenii al lor etern destin.

George Cornici
22 Decembrie, 2024