Stă încă Crucea Stea și-arată
la Betleem unde-i grăjduțul,
cu ieslea-n care și-azi uitată
mai stau Măicuța și Pruncuțul.

Colindă, colindă, nu-i nimeni s-aprindă
o lampă la grindă și-o flacără-n tindă.
Și-i noapte-n poiată și ieslea-nghețată,
și iarna se-ntinde și Iuda ne vinde
- colinde, colinde, colinde.

Fiori de frig pătrund prin oase
și tainic se-nfioară fânul
când numai vitele sfioase
suflând își încălzesc Stăpânul.

S-au dus la ceruri îngerașii
care-au cântat Osana dulce,
s-au dus la turme păstorașii
pe lângă focuri să se culce.

S-au dus și magii fără teamă
spre casa lor îndepărtată,
- doar Sfântul Prunc și Sfânta Mamă
stau tot în ieslea înghețată.

Au îngerașii-un cer să meargă,
și păstorașii-și au căsuța,
și magii-o țară unde-aleargă,
- doar Pruncul n-are, nici Măicuța.

... O, Drag Pruncuț fără de țară
și singuratică Măicuță,
veniți la mine-n inimioară
și stați în casa mea călduță.