Ma cheamă lumea la ospățul ei
Dar nu pe aceea cale vor merge pașii mei
Prea mare e risipa de pâine și de vin
Prea multa vorbărie, otravă și pelin

Și larmă fără noima și râsul prea comun
Și fără de valoare câte se fac și spun
Îmbelșugata masa, mai mult ii flamanzeste
Si-n loc de învățături, au flăcării alese

Scumpa împodobire prea multa zarva face
Când inima-i aceea ce trebuie sa si-o imbrace
Dezmățul și plăcerea în loc sa ma răsfețe
Îmi aduce în suflet o nota de tristețe

Nu-i dragostea o marfă vândută la întâmplare
Nu o dăruiești oricui, trăind fără valoare
Când pleacă cineva lor le învie gândul
Și aduc la masa altul, pe dânsul-nlocuindul

Ma cheamă lumea la ospățul ei
Dar nu în aceea direcție vor merge pașii mei
Nu vreau sa merg în casa ce de ispite-i plin
Sa rătăcesc zadarnic, lipsit de orice alin

Prefer sa ma ospatez în casa de smarald
La poarta unde Isus ma cheamă cu mult drag
Căci port în al meu suflet ospățul de mărire
Sunt așteptat în ceruri la masa de iubire