PE CÂND ÎN LUME RĂTĂCEAM

Pe când în lume rătăceam
Și la izvoare fără apă căutam,
Ca să-mi astâmpăr setea,
Setea care făptura-mi cuprindea.

Tu mi-ai ieșit în cale, Domnul meu iubit
Și setea-mi, pe loc mi-am potolit!
Astăzi prin Tine, am libertatea să aleg
Și roadele credinței prin Tine le culeg!

Îți mulțumesc, că la calvar Ai mers în locul meu
Și Te-ai jertfit Tu fiu de Dumnezeu!
Sunt liber prin al Tău Cuvânt
Și crsc pri El din ce în ce mai mult.

Te rog o Domnul meu iubit,
Să mă ajuți ca să fiu vrednic de ce mi-ai pregătit!
Și-atunci când vreau să Te mărturisesc,
Acelora care în viață zilnic îi întâlnesc

Și cărora prin Tine le vorbesc,
De ceea ce Ai suferit și pentru ei
Pe când erau dușmanii Tăi.
Și când se numărau printre cei răi.

Ei să dorească ca să te Cunoască
Și-n viața lor să Te primească,
Ca Singurul ce-i poți elibera
Din tot ce nu e după voia Ta.

HUȘI 25.12. 2024