De sus, din cer, din slava minunată,
A coborât Mesia pe pământ;
Din dragoste de noi, de sfântul Tată,
A fost ascultător pân' la mormânt!

Și a-nviat ca noi s-avem viață!
Fie în veci glorificat Isus!
Ne vom vedea în marea dimineață
Ce nu va mai avea nicicând apus!

Astăzi Mesia nu mai e în iesle,
Nici pe Golgota și nici în mormânt
Ci s-a 'nălțat la cer și pregătește
Un loc să fim cu El, la Tatăl sfânt!

Dar tu? Cum poți avea inima-nchisă
Când El pe cruce-n brațe te-a cuprins? ...
De ce spre lume casa ți-e deschisă
Iar sufletul spre Paradis închis? ...

Tristețe mare-ar fi să-ți pierzi viața
Pe roșcovele pregătite pentru porci...
Frumos ar fi să zbori în dimineața
Răpirii sus la cer, dacă te-ntorci. .

Întoarce-te, deschide-ți inima să intre
Cel care într-o iesle s-a născut!
El poate să te ierte, să te schimbe,
Să-ți dea de astăzi un nou început!

Ca în momentul trecerii în veșnicie,
Când vom intra cu toții în splendori,
Să fi și tu, și plini de bucurie,
Să Îi cântăm Mântuitorului în cor!