Nemuritoarele comori
de Lacrimă și Piatră,
ne-au luminat din primii zori
străbuna țării vatră.
Din Cozia la Voroneț,
din Putna la Tismana,
comori de-atât de mare preț
ni-s leagănul și hrana.

Ce mari părinți ne-au ctitorit
aceste-așezăminte,
cu ce mâini sfinte le-au zidit
pe cer și pe morminte...
- Ei n-au murit ci doar s-au dus
lăsând Masa Tăcerii
prin Poarta de Sărut în Sus
pe Treptele-nvierii.

Ce grav e chipul lor tăcând
în trecerea divină,
solemni, ca îngerii urcând
pe Scara de Lumină.
Lăsând în urma lor spre noi
cărarea luminoasă
pe care-alți viitori eroi
s-o facă mai frumoasă.