Adevărul
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Câteodată adevărul trebuie păstrat cu teamă,
alteori păzit cu grijă ca un copilaș de-o mamă,
totdeauna însă-n lume adevărul să ne fie
cea mai scumpă, mai aleasă și mai sfântă avuție.

2. Toate faptele vieții au un adevăr în ele,
însă unele sunt bune pe când altele sunt rele,
adevăru-n cele bune este fericit și cântă
dar în cele rele plânge și-n tăcere se-nveșmântă.

3. Adevărul și frumsețea n-au să piară niciodată,
ele sunt comoara vieții și lumina ei curată,
c-adevărul în frumsețe se-nveșmântă totdeauna
și frumsețea-n el rodește,
- pentru suflet ele-s una.

4. Adevăru-ntotdeauna este ca un jar încins
care pe minciună-o arde orișicât s-ar fi întins,
cine umblă cu minciuna, merge cu satan pe-un drum,
cine umblă cu-adevărul e-nsoțit de-un înger bun.

5. Adevărul are raze pentru orișice virtute
și-a lui raze le-ncunună și le face mai plăcute,
ele sunt frumoase numai dacă sunt adevărate
orișiunde sunt asemeni ele-s binecuvântate.

6. Adevăru-i diamantul cu-nsutite fețe
și oricare față-i este numai frumusețe.
Orișicine-l poartă-n sine are-o strălucire
care-l face totdeauna vrednic de iubire.

7. Adevărul are-n faptă sfânta rădăcină
și coroana lui și-o are numai în lumină.

8. Peste adevăr nu trece niciodată-un om cinstit,
pentru cinste adevărul este-un bun neprețuit,
dar cel necinstit nu-i pasă c-adevărul e călcat
căci minciuna cu necinstea sunt același greu păcat.

9. Adevărul, el te cheamă ca tu să te duci spre el,
nu el vine către tine - el nu merge-n orice fel,
ci el merge numa-n calea cinstei și dreptății-n veac
și numai pe calea asta dacă mergi îi ești pe plac.

10. Unii pot minți în glumă, - alții pot glumi mințind,
dar aceștia ei singuri focul iadului și-aprind.
Adevăru-i osândește pe-oricâți îl nesocotesc
și amar vor plânge mâine toți cei care azi glumesc.

11. Omul care-i ticălos
minte spre-a avea folos,
dar când s-a deprins mințind
minte și nefolosind.

12. Adevărul este-același pentru orice om oricând,
numai nu-l iubește-oricine și nu-l suferă tăcând,
dar acel ce îl primește chiar și când e mustrător
în curând o să-l urmeze fericit și-ascultător.

13. Adevărurile nalte cresc în sufletele sfinte,
ele stau întâi în fapte, iar apoi stau și-n cuvinte,
cel ce numai le vorbește însă nu le are-n fapte
nu se nalță spre lumină, ci se prăbușește-n noapte.

14. Adevărul cel mai mare-i și cel mai apropiat,
el e sufletelor noastre soarele cel minunat
care ne lumină calea până dincolo de moarte,
peste orișicâte piedici el e-n stare să ne poarte.

15. Spune pururi adevărul cu glas nalt și gând curat,
ce-adevăr e pentru tine, pentru toți e-adevărat
și cum el îți umple ție inima de harul sfânt
tot așa o să i-o umple la oricine pe pământ.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/294608/adevarul