Ascultarea
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Răsplata ascultării pe drumul cel curat
va fi cununa cinstei în ceasul luminat,
ferice-n veci de tine va fi dacă de-acum
răsplata ascultării ți-o cauți pe-al cinstei drum.
2. Răsplata ascultării o vor primi doar cei
ce umblă cu-Adevărul smeriți cu el și ei
nu doar vorbind de cinste cum fac cei prefăcuți
ci când o fac cu viața atuncea sunt plăcuți.
- Ferice-n veci de tine urmașul meu iubit,
când ascultării cinstei vei fi un fiu smerit.
3. Răsplata ascultării e premiul păstrat
culesului în urma cuvântului curat,
când sufletul ți-e sincer și duhul ți-e smerit
o pace nelumească te face fericit.
4. Răsplata ascultării e liniștea când poți
să umbli-n curăție și-n dragoste cu toți,
c-atunci de orișiunde iubirea-ai să primești
căci și tu bunătate și dragoste-mpărțești,
- ferice-n veci de tine va fi copil iubit
când ascultarea-ți este un soț nedespărțit.
5. Răsplata ascultării sunt fii înțelepți
ce cresc sporind poporul în țara celor drepți,
ei sunt un dar și-un aur de cel mai sfânt folos,
ce-l dau părinții vrednici spre tot ce e frumos.
- Ferice-n veci de tine, al meu moștenitor,
când și tu și urmașul crești blând și-ascultător.
6. Răsplata ascultării e pacea dintre frați,
toți cei ce umblă-ntr-însa sunt binecuvântați.
- Ferice-n veci de tine urmașul meu iubit
când tu al ascultării ești un copil smerit.
7. Ascultarea-i răsăritul celor mai frumoase zile,
fericit cine-are grijă cu ea pregătindu-și-le,
ascultarea și tăcerea îți dă liniștea frumoasă
care ține toată ziua soarele cel dulce-n casă.
8. Ascultarea are-ntr-însa cele mai plăcute roade,
ce nici apa nu le duce
și nici vântul nu le cade,
arșița le pârguiește și furtuna le încearcă,
fericit cel ce cu ele sufletul smerit și-ncarcă.
9. Nu rămâne de rușine niciodată cel ce-ascultă,
ci tăcerea și răbdarea îi dă-nțelepciune multă,
iar atuncea cînd vorbește el va și avea ce spune
căci tăcerea și-ascultarea l-au umplut de-nțelepciune.
10. Ascultarea este școala ce te-nvață cel mai bine
cum să-i prețuiești pe alții
și să te cunoști pe tine.
11. Ascultarea e-un amestec de amar și dulce,
însă ea întotdeauna bucurie-aduce.
12. Ascultarea e izvorul care-mprospătează
bunele virtuți oriunde Binele le-așează,
cât se țin în ascultare orice daruri bune
cresc mereu cu bucurie și cu-nțelepciune.
13. Ascultarea nu te face robul silniciei,
ci te face fiul slavei și al bucuriei,
ascultarea nu-i robie ci e libertate
căci ea singură te nalță mai presus de toate.
14. Ascultarea este marea ce adună-n sine
toate râurile care izvorăsc din Bine
și din ea se nalță norii ce-aduc ploaia bună,
care face să rodească toate împreună.
15. Ascultarea și blândețea sunt surori duioase
care stau mereu în casa inimii frumoase.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/294609/ascultarea