1. Avuția nu-i un merit ci-i un dar din cer primit
pentru cel ce-o moștenește
sau o are-n chip cinstit,
și de-aceea cel cuminte și cu suflet cumpătat
chibzuind o folosește după voia cui l-a dat.

2. Binele ne dă averea s-o-mpărțim după-al său plac,
- cui să-i ceară socoteală cel ce s-a născut sărac?

3. Moștenirea celor vrednici are-un veșnic viitor,
după ei urmează fiii și apoi urmașii lor,
ea trecând din unii-n alții crește-un rod tot mai frumos
căci e binecuvântată tuturora de folos.

4. Avuția câștigată pe nedrept și necinstit
orișicine o adună are-un blestemat sfârșit.

5. Să alerge-nșelătorul cât va vrea să tot adune
în curând se risipește tot ce-a strâns cu-nșelăciune.
Fie suflete furate, fie snopi ori bani furați,
își vor blestema-n vecie strângătorii necurați.

6. Toată-averea mincinoasă ce-a strâns harnicul tâlhar
o să-i ardă conștiința prinsă într-un veșnic jar.

7. Avuția strânsă-n lacrimi și-nfrânări și dărnicie
este binecuvântată și va dăinui-n vecie.
Inima evlavioasă și smerită și curată
își adună o avere ce nu piere niciodată.

8. Să tot lupte-ambițiosul ca să-și strângă-n jurul-i gloată,
gloata strânsă cu minciuna se va risipi deodată.

9. Blestemat e cel ce-și strânge gloată-n contra celui sfânt,
și acel ce strânge daruri după-nșelător cuvânt,
și acel ce strânge sectă și minciuni pârând pe frați
- toți aceștia-mpreună vor fi veșnic blestemați.

10. Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune
de unire și de pace prin ce face și ce spune.

11. Avuția cea mai scumpă este dragostea curată
ce-o adună și-o păstrează o credință-adevărată,
avuția care crește în cuvânt și faptă bună
și aduce cui o are a virtuților cunună.

12. Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse
din iubire și din milă,
- ele sus în cer sunt strânse.

13. Nu aceea-i bogăție care furii pot s-o sape,
care viermii pot s-o roadă ori s-o ducă foc și ape,
nici acea de care moartea poate-oricând a te desparte
- ci-i aceea ce-ți rămâne pentru veci
și după moarte.

14. Om bogat nu este-acela ce-are aur cât ar vrea,
ci-i cel mulțumit cu-atâta cât îi lasă munca sa.

15. Mulțumirea sufletească-i cea mai mare avuție.
Fiul meu, această-avere ți-o doresc mai cu tărie,
dac-o vei avea pe-aceasta nu-i mai fericit ca tine
și-ai să vezi că fericirea nu stă-n multe
ci-n puține.