Ce n-ai vrut ca să-nveți cântând
cu dragostea-mpreună
mă tem că ai să-nveți plângând
stând singur în furtună.

Ce n-ai căutat să afli-acum
pe ziua la amiază
mă tem că ai să cauți pe-un drum
de noapte și de groază.

Ce n-ai voit a asculta
când dulce ți se spune
mă tem c-odată vei căuta
cu-adâncă-amărăciune.

Ce n-ai dorit voios s-alegi
c-o inimă smerită
mă tem că-n plâns ai să culegi
cu inima zdrobită.

Ce n-ai primit acum grăbit
când Dumnezeu ți-mbie
mă tem că vei căuta-ngrozit
în vremea prea târzie.

... O, prețuiește până ai
un suflet ce te-nvață
căci când ajungi să nu-l mai ai
vei sta-ntre sloi de gheață!