1. Au trecut fiori prin mine,
Eu, smochinul fără rod.
Văd Stăpânul în grădină,
Se îndreaptă către mine,
Și eu iar fără smochine,
Simt că crapă orice nod.
Hei, ia vino, grădinare,
Ce-i cu acest fălos smochin?
Că de trei ani văd că n-are
Niciun rod și nicio floare.
Taie-l, dar, că-i o eroare,
/: Și doar ține locul plin. :/

R: Lasă-l, Doamne, încă un an,
Lasă-l în grădină.
Mă ocup eu personal
De-a lui rădăcină.
L-oi hrăni și l-oi uda,
Sper să dea smochine,
/: Iar de nu, îl vei tăia,
Bunule Stăpâne. :/

2. Dragul meu, ca altădată,
E Stăpânu-nteresat
De-o grădină adevărată,
Cu o roadă minunată,
Pentru care El odată
A plătit un preț bogat.
Pe plantația cerească,
Locu-i scump și prețios.
Pentru cei ce vor să crească,
Să-nflorească, să rodească,
Roadă multă și domnească,
/: Mijlocește azi Cristos. :/

3. Mai e har dar doar o vreme
Să ajungem roditori.
Azi vedem atâtea semne,
Îngeri gata stau să cheme
Pe-a istoricului scene
/: Mare seceriș în zori. :/

R: /:Lasă, Doamne, încă un an,
Cheamă azi grădina,
Să putem recupera
Ce-a mâncat rugina.
Vrem prin Tine să rodim,
Că apoi, în glorii,
/: Cerul sfânt să moștenim,
Cu toți roditorii. : /:/