Mărturisesc că și în anu-acesta, Tată,
Simțit-am brațul Tău în ajutor venind,
De câte ori eu Te-am strigat din greu, îndată,
Tu ai răspuns – așa eu Te-am văzut veghind.

Au fost și clipe grele de dureri arzânde,
Momente de cuptor încins, de curățiri,
Când numai am gemut și-n șoapte tremurânde,
Te-am implorat să îmi sfințești orice simțiri.

Am fost căzută, Doamne, -n întristare cruntă,
Descurajată, obosită, fără scop,
Când nu zăream măcar o rază mai măruntă
Și-a mea durere nu știam cum s-o îngrop.

Căci multe lacrimi mi-au vărsat în noapte ochii,
Burduful cel din cer credeam că e prea plin,
În rugăciuni adesea mi-am aplecat genunchii
Sub apăsarea frământării de pelin.

Dar nu ar fi corect să nu vorbesc de ceasuri
În care-a Ta lumină mi-ai trimis lucind
Să pot vedea mai clar că dulcile popasuri
Le-ai pregătit din timp, ființa-mi fericind.

M-ai dus cu-adevărat la ape de odihnă
Și-n drumul prin pustiu spre oaze m-ai condus,
La masa Ta m-ai săturat deplin, în tihnă,
Și-n turma Ta cu dragoste m-ai readus.

Mai spun acum de untdelemn turnat pe rană,
De sfânta Ta călăuzire spre liman
Când mi-ai descoperit că-n voia-Ți suverană
Tu ai un plan mai bun ca planul meu uman.

Mi-ai dat atâtea binecuvântări nespuse,
Iar eu nu am știut măcar să mijlocesc,
Dar vreau acuma, la final de an, Isuse,
Ca omul cel lepros să vin să-Ți mulțumesc.

Mi-ai descărcat cu drag desaga de pe suflet,
Te-ai oferit s-o duci, ca altele-mi poveri,
Ca pașii mai ușori să-i am în al meu umblet,
Să pot înainta mai sprintenă ca ieri.

Aș vrea să spun la toți: cu Domnul e mai bine
Decât în orice alte companii de soi,
Căci doar la El e har ce poate să aline,
Să dea curaj din nou, să toarne viață-n noi.

El poate steag de biruință să înfigă
În cea mai cruntă din redutele de azi
Și niciun rău nu va putea să ne învingă
Prin ispitire, luptă, greutăți, necaz.

Tot ceea ce-a promis, El poate să-mplinească
De-i vom lăsa stiloul vieții noastre iar,
Tumultul sufletului nost` să-l liniștească,
Să dea credință, bucurie, pace, har.

Ne-a curățat! Și s-ar putea să doară încă,
Precum lăstaru-n via Domnului sădit.
Suntem iubiți, El știe rana cea adâncă,
Dar știe și cât am lucrat, cât am rodit.

Veni-va ea și vremea răsplătirii drepte
Când ne va da mai mult sau poate înzecit!
Cu hotărâri mai tari să ne-nălțăm pe trepte,
Să mulțumim din nou – finalu-i fericit!