Petru și Ioan plecară către templu împreună,
Căci la ceasul rugăciunii tot poporul se adună.
Ei, fiind evrei cucernici, respectau această oră,
Pregătiți s-asculte slujba ce pe Domnul îl adoră.

Dar, când au ajuns la poarta cea frumoasă din pridvoare,
O priveliște de jale li se-arată la intrare:
Un olog ce se născuse în condiție umilă,
Pus era ca să cerșească de la toți evreii, milă.

De la cine să aștepte pentru sine îndurare,
Dacă nu de la poporul care-aduce închinare?
Dumnezeu, - știa oricine, din a Psalmilor cuvinte -,
Are milă și iubire, și se-ndură ca părinte.

Poate, cei ce vin la templu ca să-I laude puterea,
S-or uita și către dânsul când își tânguie durerea...
Doi drumeți se-apropiară și-l țintiră cu-o privire:
„Uită-te la noi!” șoptiră. El așteaptă cu uimire.

Poate are punga plină cel mai vârstnic și cu vază?
Poate are o comoară celălalt care-l urmează?
Însă, după portul simplu, nu prea pare cu putință;
Sunt pescari și oameni sobri, însă au ceva: credință!

Petru a luat cuvântul: „Noi, argint n-avem, nici aur,
Dar avem ceva mai nobil, din al cerului tezaur:
E Hristos din Nazaretul Galileii înrobite,
Care-aduce vindecare pentru suflete zdrobite.

În preasfântu-I Nume mare, vrem să-ți dăm și ție harul,
Să te scoli și să te vindeci, ca să-ți uiți întreg amarul!”
Mâna dreaptă i-o apucă și-l ridică în picioare;
Tălpi și glezne, deodată, îi sunt pline de vigoare.

Dintr-o săritură, omul, începu ca să pășească
Și intră cu ei în templu, pe Hristos să-L preamărească.
Tot norodul, cu mirare pentru cele ce văzuse,
Alergă după apostoli și în Dumnezeu crezuse.

În același sacru Nume-n care s-a făcut minunea,
Mai există vindecare, astăzi, pentru toată lumea.
Dar avem o limitare: voia Domnului de este.
Doar așa va fi posibil slava să și-o manifeste.

Ce ar folosi la oameni să primească vindecare,
Dac-ar rătăci prin lume fără pace și iertare?
Cel olog s-a dus în templu mai întâi, să se închine,
Lăudând pe Dumnezeul ce-l scăpase din suspine.

Mai apoi urmă pe Petru, pe Ioan, cei doi apostoli,
Rămânând în părtășie cu ai Domnului discipoli.
El ceru la poartă aur, o resursă pământească,
Dar primise o minune, vindecarea cea cerească.

Caută și tu, prieten, mai întâi Împărăția,
Și neprihănirea, frate, căci e-aproape veșnicia.
Iar de voia sfântă este șă trăiești bolnav în lume,
Domnul, noi puteri revarsă, în același sacru Nume!