¹ Fiii mei, învățătura unui tată ascultați-o
și luând aminte bine cu pricepere urmați-o.

² Căci eu numai sfaturi bune vă grăiesc, gândiți la ele
și nu-mi lepădați nici unii sfatu-nvățăturii mele.

³ Căci atunci când eram încă fiu la tatăl meu în casă,
fiul gingaș, fiul unic lângă mama mea duioasă,

⁴ El mă învăța atuncea și-mi zicea: Păstrează bine
lângă inimă cuvântul și povața mea o ține.

⁵ Dobândește-nțelepciunea și priceperea în toate,
nu-mi uita cuvântul gurii și dintr-însul nu te-abate.

⁶ Nu-mi lăsa învățătura și ea fi-ți-va păzitoare,
s-o iubești oricând căci dânsa te va ocroti sub soare.

⁷ Începutu-nțelepciunii: dobândește-nțelepciune
și cu tot ce ai câștigă cunoștința celor bune.

⁸ S-o nalți fiul meu - și dânsa înălța-va al tău nume,
dac-o-mbrățișezi ea este slava ta cât ești pe lume.

⁹ Ea pe capul tău va pune fericita ei cunună
și-o cunună-mpărătească drept podoabă o să-ți pună.

¹⁰ Fiul meu, ascultă-mi glasul și cuvântul meu îl ține,
atunci anii vieții tale vor fi mulți și plini de bine.

¹¹ Eu ți-arat a-nțelepciunii cale binecuvântată,
te povățuiesc pe calea cea plăcută și curată.

¹² Când pe ea umbla-vei, pasul n-o să ți se stânjenească,
când vei alerga, piciorul n-o să ți se poticnească.

¹³ Ține-nvățătura bună, n-o lăsa nicicând din mână,
s-o păstrezi că ea-i viața care-n veci o să-ți rămână.

¹⁴ Nu intra pe calea celor răi ce merg la nimicire,
nu umbla pe drumul celor care fac nelegiuire.

¹⁵ Fugi de căile acelea, să nu treci nicicând pe ele,
ocolește-le, ferește, treci nainte căci sunt rele.

¹⁶ Căci ei nu dorm dacă răul n-au ajuns făcut să-l vadă,
n-au somn până nu pot face rău pe cineva să cadă.

¹⁷ Toți aceștia mănâncă o nelegiuită pâine
și beau vinul stors cu silă, prin apucături păgâne.

¹⁸ Dar a celor buni cărarea-i ca lumina când lucește
și a cărei strălucire până-n miezul zilei crește.

¹⁹ Calea celor răi ca noaptea cea mai rea și neagră este,
nu văd unde merg și-n groapă au să cadă fără veste.

²⁰ Fiul meu, ia seama bine toate sfaturile mele,
pleacă-auzul tău și-ascultă îndrumările din ele.

²¹ Și să nu se depărteze ele de-ai tăi ochi sub soare,
ci păstrează-le în fundul inimii ascultătoare.

²² Căci acestea sunt viață pentru cel ce le găsește,
sănătate pentru trupul celui ce le prețuiește.

²³ Fiul meu, păzește-ți pururi inima mai mult ca toate
căci din ea ies ale vieții râuri limpezi și curate.

²⁴ Izgonește neadevărul din cuvântul gurii tale,
depărtează-ți de pe buze viclenia pe-orice cale.

²⁵ Ochii tăi întotdeauna să privească drept pe-oricine
și pleoapa ta privească drept 'nainte, spre mai bine.

²⁶ Calea ta pe care umbli netedă în veac să fie
și-ale tale drumuri toate pline de statornicie.

²⁷ Nu te-abate nici la dreapta, nici la stânga de pe cale
și ferește-te de cei răi în tot timpul vieții tale.