În liniște și odihnă, va fi mântuirea voastră!

                                          Isaia 30:15

            „Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră. Dar n-ați voit!”

            Trăim vremuri de har, când Domnul Dumnezeu a lăsat o mare binecuvântare peste omenire și nu ducem lipsă aproape de nimic. Avem din belșug îmbrăcăminte, avem încălțăminte, nu ne lipsește pâinea de pe masă, avem apă din belșug, suntem îngrijiți de personal medical, oameni specializați, dacă ne îmbolnăvim și așa mai departe.

            Avem prin harul lui Dumnezeu Bisericile deschise la orice oră, avem libertatea să ne închinăm oriunde și oricând în duh și adevăr.

            Suntem printre oameni, oameni binecuvântați.

            Un singur lucru ne lipsește: pacea și liniștea din suflet.

          Ne agităm, ne frământăm ascultând tot felul de înștiințări, unele mai năstrușnice decât altele, și uităm că Domnul Dumnezeu ne cheamă la liniște și odihnă a sufletului.

        Însuși Domnul Isus ne spune în Evanghelie: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință…” Credința în Domnul Dumnezeu îți dă pacea de care ai nevoie și tărie în vreme de necaz.

         Domnul Isus, cu inima zdrobită spune în Evanghelia după Matei 23:37 „Ierusalime, Ierusalime…de câte ori am vrut pe copii tăi cum își strânge găina puii, sub aripi, și n-ați vrut!”

        Lipsiți de credință ne frământăm și nu dormim nopțile, nu ne mai odihnim și ne întrebăm: ce va fi dacă va fi? Cum va fi dacă se va întâmpla cutare lucru și ce vom face, cum vom face uitând că Domnul Dumnezeu ne spune hotărât: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu.”

            Uităm atât de ușor faptul că noi suntem copiii Celui Prea Înalt și că El ne protejează ascunzându-ne sub aripile Lui ocrotitoare, așa cum cloșca își ascunde puii când simte pericolul aproape.

            Nu trebuie să ne mirăm de faptul că trăim vremuri ciudate, când fiecare face ce vrea și parcă nimeni nu mai ascultă de nimeni. Atmosfera este viciată de „marea” întunecată a lui Satan, care dă peste maluri și „inundă” totul în cale, aducând o stare de neliniște generală.

            Neamurile sunt într-o continuă fierbere și frământare, împărățiile se clatină pentru că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.

            Biserica este în ațipire și lucru grav este faptul că nu își dă seama de aceasta, până într-o zi când, se va auzi strigarea: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare”.

Atunci se va trezi ca și fecioarele din Pilda Domnului Isus, dar mă tem să nu fie prea târziu și să rămână „afară” ca și cele cinci nechibzuite.

           Nu este ascuns faptul că în vremea aceasta      s-au ridicat tot felul de „prooroci” care anunță dezastrul, nimicirea prin războaie, furtuni, nori negri, moarte în familii…

           Este adevărat că sunt multe amenințările omenești, dar unde este credința și unde este nădejdea pocăitului?

          Domnul Dumnezeu ne-a făgăduit că ne va ocroti, ne scăpa „de” ceasul încercării și dacă vor veni încercări grozave ne va scăpa și „din” acel ceas care vine peste lume.

          Prietenii lui Daniel s-au încrezut în Dumnezeul lui Avraam, Isac și Iacov, chiar și în „ceasul încercării” și Domnul Dumnezeu i-a scos teferi, nici măcar miros de fum nu s-a atins de ei, din cuptorul încins.

            Deasupra tuturor frământărilor și deasupra tuturor „glasurilor” lumii, se aude vocea dulce a Lui Dumnezeu care ne cheamă la liniște și odihnă, pentru a ne putea duce mântuirea până la capăt, pentru că „drumul” este greu și anevoios și fără să ascultăm de Cel ce merge înainte, nu vom putea înainta!

      „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.”

            „Liniște”, „Odihnă”! Ce mare har! Aici Domnul Dumnezeu ne spune să ne liniștim sufletele și să ne odihnim mintea, să nu ne mai frământăm cu privire la cele ce vin, ci mai degrabă să ne încredem în ajutorul lui Dumnezeu.

            Acest lucru este destul de dificil când nu mai ai credința și când ți s-a risipit nădejdea în Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul.

           Liniștea nu o primești afară și odihna nu ți-o dau înștiințările cu grozăvia ce va să vină peste lume, ci liniștea și starea de bine le primești când stai în ascultare și de vorbă cu Domnul în odăiță.

            Suntem atât de ancorați în situațiile și condițiile lumii, încât nu mai suntem conștienți de starea sufletului nostru și nu mai auzim vocea blândă și liniștită a lui Cristos.

            „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră…”

         Acesta este cel mai „dulce” mesaj de încurajare și de îmbărbătare a oricărui credincios și este de luat în seamă la modul serios, pentru că Dumnezeu nu greșește niciodată și ce făgăduiește, împlinește. În agitație, în frământare, în deznădejde sau necredință este cu neputință să înaintăm pe Cale.

           Domnul este tăria noastră, împreună cu El și protejați de aripile Sale (binecuvântările făgăduite), nu ne poate ajunge răul, nici „tatăl” răilor!

          Pentru aceasta însă, avem nevoie mare să ne liniștim sufletele, îngrijorându-ne mai puțin, sau chiar deloc și pe deasupra tuturor acestora, avem nevoie de mai multă încredere în Bunul nostru Dumnezeu!

            Domnul Dumnezeu, să ne mărească credința!