Ce aspru vânt trecut-a iar pe lângă mine,
Și o senzație de rece m-a cuprins
În calendarul meu nu mai sunt file,
La capăt de capitol am ajuns...
Îl voi schimba. Eu voi începe o nouă carte,
Și-am să scriu în ea ceva frumos
Greșelile nu le voi șterge niciodată,
Ele-mi vor fi învățătură și folos.
În fiecare an, la început, speranța
Încântă inima și scriu cu dor de cer, de infinit...
Inima își face planuri doar visând credința,
Pentru că atunci când îmi aștern pe pagini năzuința,
Realizez cât de puțin am împlinit...

Voi răsfoi din filele trecute
Să-mi amintesc pe unde am călătorit
O rugăciune aici și una colo,
Și o faptă gata de împlinit...
Un cânt îngrămădit pe-o partitură...
Și-o inima ce prea devreme mi-o închid...
Prea mult regret... pentru prea multă grabă,
Și lipsa unui timp prea împărțit...
Datornic sunt Celui ce încă mă așteaptă,
Celui ce timpul ca un dar mi-a dăruit...
Mă-ntreb de voi avea și alte calendare
Și pagini albe ca să scriu...
De voi avea... voi scrie iar, ca-n anii ce trecură?
Trăirea adevărată am s-o știu?
Speranța nu-i decât o parte, o petală...
Din a credinței flori din vasul meu.
Aș vrea să scriu ceva frumos în anul acesta,
Despre credința mea în Dumnezeu.