Mă tem...
Alexandrina Tulics, album Așteptări
(Efeseni 16-18)

Mă tem
să nu fac noduri din Cuvânt
gândindu-mă că merg dincol‘ de soare
să rup și să stârnesc furtuni
din Pâinea
ce ne satură pe fiecare;
să nu adun cu pumn deschis,
să construiesc fără mistrie,
gândindu-mă,
c-aș fi un prunc
neprihănit, nevinovat,
prin calea lumii
cea pustie.
Mă tem să nu fiu pitpalac,
să îmi bat toată ziua gura
în loc de-a mă ruga
și-a învăța
când trebuie să tac,
când cei dușmani,
în hainele trădării mă îmbrac‘
să nu mai fiu cu Tine una.
O, fă-mă Doamne, ghiocel,
în alb-mbrăcat și cântător,
să gungur‘ ca un porumbel,
să cânt-n urechea celor care, în mândrie,
alunecă inconștient
pe calea cea pustie.