De câte ori gândesc că pleci
Isuse de la mine
mă tem că n-ai să uiți în veci
păcatul meu, spre Tine.

O, știu că nici ușor n-a fost
nici vrednic de iertare
nici cel făcut în zi de post
nici cel din sărbătoare...

Mă doare-adânc și nu-ndrăznesc
nici să mă uit spre Tine
și plâng de stau să-nnebunesc
când văd că fugi de mine...

De câte ori Te văd c-ai vrea
să mi Te duci departe
aș vrea să mor, - decât așa
mai bine orice moarte.

Pământul de s-ar despica
ori cerul lângă mine
mult mai ușor mi s-ar părea
ca a fi rupt de Tine.

Rabd orice chin - chiar ars de viu
în flăcări și suspine
să mor aici, dar să Te știu
Iubit Isus - cu mine...