Ce greu mai pot să-Ți spun acum
acele dragi cuvinte
ce-mi aduceau ceresc parfum
în inimă - nainte
Ți le spuneam de zeci de ori
c-o gură nevăzută
iar Tu mi le-auzeai din nori
și-mi răspundeai c-o sută.

Eu iar Ți le-ntorceam cu mii
mai dulci și-nflăcărate
știind că nu poți să nu vii
să-mi spui nenumărate
ce stări cerești le mai urmau
când soarele ori luna
nici nu știam când apuneau
căci Tu luceai întruna.

Iar astăzi, cât de greu mai pot
să mă și uit spre Tine
se rupe inima cu tot
ce-a fost mai sfânt în mine
și-mi ard în dor cu foc nebun
acele dragi cuvinte
- dar cum să pot să Ți le spun
cum le spuneam nainte?