Proverbe capitolul 22
Autor: Traian Dorz
Album: Poemele lui Solomon
Categorie: Zidire spirituala
¹ Mai de preț e bunul nume ca averea cea mai mare
și cât aurul și-argintul preț mai scump iubirea n-are.

² Și bogatul și săracul sunt făcuți să se-ntâlnească,
pe-amândoi i-a făcut Domnul împreună să trăiască.

³ Omul chibzuit prevede nenorocul și s-ascunde
dar cei proști se duc nainte până cad - și nu știu unde.

⁴ Plata temerii de Domnul și-a smereniei răsplată
este slava, bogăția și viața-mbelșugată.

⁵ Spini și curse sunt pe calea omului stricat de rele,
cel ce sufletu-și păzește fuge ne-ncetat de ele.

⁶ Pe copil învață-l calea care s-o urmeze bine
căci el și la bătrânețe calea bună-atunci va ține.

⁷ Peste cei săraci adesea cel bogat împărățește
și pe cel ce ia-mprumuturi cei ce i le dă-l robește.

⁸ Cine seamănă păcatul va și secera păcate
iar nuiaua fărdelegii e și pregătită-a-l bate.

⁹ Omul milostiv afla-va multă binecuvântare,
pentru că din a lui pâine dă și-aceluia ce n-are.

¹⁰ Izgonește hulitorul - și-atunci cearta se sfârșește,
ne-nțelegerea și-ocara se sfârșesc când el lipsește.

¹¹ Cui iubește curăția și-are-n gând bunăvoință,
împăratu-i este prieten cu iubire și credință.

¹² Ochii Domnului veghează pe cel cu știința bună
dar înfruntă pe stricatul care umblă cu minciună.

¹³ Leneșul cu frică zice: “Poate este-un leu afară...
care m-ar putea ucide dac-aș merge-n drum de țară. “

¹⁴ Gura celor desfrânate este-o groapă-ngrozitoare,
cel pe care Domnu-l bate cade-n ea și-acolo moare.

¹⁵ Nebunia e lipită de copil - și-o-nfăptuiește,
dar nuiaua și mustrarea de la el o dezlipește.

¹⁶ Cine pe sărac l-apasă ca să-și crească avuția,
altul mai bogat i-o fură - și-o să-i vină sărăcia.

¹⁷ A-nțelepților cuvinte tu le-ascultă cu căldură
și în inima ta ține-mi buna mea învățătură.

¹⁸ Căci e bine toate-acestea al tău suflet să le țină
ca de toate s-ai odată gura ta-nțeleaptă plină.

¹⁹ Pentru ca să-ți pui în Domnul toată-ncrederea spre bine,
vreau să te învăț eu astăzi, da iubitul meu, pe tine.

²⁰ N-am scris oare pentru tine eu atâta-nvățătură
cugetări adânci și sfaturi, cu a inimii căldură.

²¹ Ca să-nveți temeinic lucruri și cuvinte potrivite,
ca să dai răspunsuri drepte celui care te trimite?

²² Nu nedreptăți săracul pentru că e-n sărăcie
și nu asupri lipsitul care-ți stă la ușă ție.

²³ Căci a lor pricină Domnul o va scoate din noroaie
și va despuia viața celor care-i tot despoaie.

²⁴ Nu te-mprieteni cu omul mânios să n-ai urgie,
nici nu te-nsoți cu omul care-i iute la mânie.

²⁵ Nu cumva să se deprindă viața ta cu-a lui cărare
și-asta să-ți ajungă-o cursă pentru suflet spre pierzare.

²⁶ Nu fi printre-aceia care pun în grabă chezășie,
nici cu cei ce dau zăloage altora pe datorie.

²⁷ Căci de n-o să ai la vreme să plătești cât se cuvine,
pentru ce să vrei să vină să-ți ia patul de sub tine?

²⁸ Nu muta hotarul vechi pus acolo de-al tău tată,
semnul pus ca despărțire, de părinții de-altădată.

²⁹ Omul iscusit e vrednic ca să stea-ntre cei cu vază,
nu cu cei de rând să-l numeri ci-ntre împărați l-așează.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/295317/proverbe-capitolul-22