Când ne-ai născut Isuse din Duh și din Cuvânt
ne-ai rânduit și drumul și slujba pe pământ
ne-ai hotărât și locul și timpul cât vom sta
și felul sfânt în care să-Ți facem slujba Ta.

Ne-ai pregătit nainte prin ani de suferințe
să știm ce sfânt e prețul unei adânci credințe
și ne-ai trecut prin lacrimi, dureri și despărțiri
să știm ce sfânt e prețul unei cerești iubiri.

Și-apoi ne-ai dat credința cea unică și grea
să stea sub noi ca stânca ce-n veci n-o știm avea
și-apoi ne-ai dat iubirea cum numa-n cer o știm
să cânte-n noi cu lacrimi frumosu-i heruvim.

... O, ne-am păstrat credința aceeași, cum ne-ai spus
pe drumul ei statornici și-ascultători ne-am dus
frumoasa-i moștenire - și tot ce-a fost din ea
pe drumuri dulci sau grele i le-am știut ținea.

Dar unica iubire, divinu-i crin primit
o clipă de ispită l-a smuls și l-a zdrobit
și-azi suferim și ardem și-o cerem și-o jelim
și stă-ntre noi și moare frumosul heruvim! ...