Ce cununie strălucită
a fost a mea, Isuse Drag,
pe nici o casă aurită
n-a fost nălțat mai dulce steag
pe nici o frunte luminoasă
n-a fost un mai divin sărut
și nimănui n-ai dat ca mie
ce dar mai scump Ți s-a părut.

Ce Mâini mi-au așezat Cununa
ce martori mi-am văzut cântând
priveau și soarele și luna
ce nu văzuseră nicicând
roiau în jurul nostru stele
și îngerii erau nuntași
stăteau în jurul mesei mele
cei mai frumoși înaintași...

Ce cor ceresc și ce cântare
prin șapte ceruri răsunând
cântau - când Sfânta Sărutare
mi-ai dat-o binecuvântând
și când cereștile inele
ni le-ai schimbat cu Mâna Ta...
- o, Nunta Veșniciei mele
cum oare te-am putut uita!