¹ Iată înc-un rând de pilde care Solomon le-a dat,
strânse de-a lui Ezechia, fost în Iuda împărat.

² Slava Domnului e-n taina lucrurilor ce le-ascunde,
a-mpăraților stă-n munca de-a căuta și-a le pătrunde.

³ A pământului adâncuri, a tăriilor nălțime
și inima-mpărătească nu le mai pătrunde nime.

⁴ Scoate din argint cu grijă toată zgura, de se poate,
și-argintarul după-aceea vas ales din el va scoate.

⁵ Scoate-l pe cel rău din fața regelui și-l izgonește
și-apoi scaunul de domnie prin sfințire se-ntărește.

⁶ Să nu te fălești în fața împăratului vreodată,
nici să nu iei locul celor mari, cu bună judecată.

⁷ Că-i mai bine-a ți se zice: “Suie-te mai sus la masă” -
decât înjosit în fața domnitorului din casă.

⁸ Să nu te grăbești la ceartă, nu cumva s-o-ncurci mai tare
și să taci când o să-nceapă să te ia la ochi oricare.

⁹ Apără-ți pricina-n fața cui te trage-n judecată,
dar nu da pe față taina nimănuia niciodată.

¹⁰ Nu cumva aflând-o altul să te facă de rușine
și un nume rău să-ți iasă nemaișters de peste tine.

¹¹ Spuse-n vremea potrivită vorbele care nu mint
sunt ca merele de aur într-un coșuleț de-argint.

¹² Cum este-un inel de aur și-o podoabă de preț mare
e mustrarea înțeleaptă la urechi ascultătoare.

¹³ Ca răcorile plăcute pe căldurile cumplite
așa-nviorare-i solul credincios cui îl trimite.

¹⁴ Cum sunt norii fără ploaie și ca vântul din pustie,
așa-i cel ce se fălește pe nedrept, c-o dărnicie.

¹⁵ Prin răbdare se câștigă pentru-o cauză un mai-mare
și o limbă dulce poate zdrobi oase, prin răbdare.

¹⁶ Dacă dai peste vreo miere mâncă numai cu măsură,
ca să nu ți se scârbească și s-ajungi s-o verși din gură.

¹⁷ Calcă rar și-n casa celui mai bun prieten sau de-aproape,
nu cumva să se urască și să vrea să se mai scape.

¹⁸ Cum e sabia, măciuca sau săgeata veninoasă
așa-i cel ce face cuiva mărturie mincinoasă.

¹⁹ Cum este-o măsea stricată sau picioru-n șchiopătare
așa este-a te încrede într-un rău la o-ncercare.

²⁰ Ca un om ce-și scoate haina pe vremi reci și-nzăpezite,
așa-i cel ce cântă doine inimii nenorocite.

²¹ Dacă-ți vezi flămând vrăjmașul, pâinea ta i-o dă ca hrană,
dacă-i însetat dă-i apă, fără-ai face vreo dojană.

²² Căci făcând așa, jăratic pui pe capul lui - știi bine -
și-o să-ți răsplătească Domnul după cum ți se cuvine.

²³ Vântul de la miazănoapte ploaie-aduce cu grăbire
și-o clevetitoare limbă umple fața de mâhnire.

²⁴ E mai bine să stai singur sus pe-un coperiș de casă
decât într-o casă mare c-o nevastă urâcioasă.

²⁵ Ca-ntr-o oboseală mare apa rece și curată
așa este-o veste bună dintr-o țară depărtată.

²⁶ Ca fântâna tulburată, ca izvorul ce se strică,
așa-i dreptul când ajunge de cel rău să aibă frică.

²⁷ A mânca prea multă miere niciodată nu e bine,
nici nu-i cinste-a fi prea lacom s-aduni slavă pentru tine.

²⁸ Omul care nu se poate stăpâni pe sine, iată
că-i așa ca o cetate fără zid și ruinată.