¹ Să nu te fălești cu ziua cea de mâine că nu știi
nici ce poate-aduce clipa, dar ce poate-aduce-o zi!

² Lasă să te laude altul - și nu tu te lăuda,
un străin să spună asta, să nu spună gura ta.

³ Piatra-i grea și-i greu nisipul, dar de două ori, îți spun,
e mai grea o supărare ce ți-o face-un om nebun.

⁴ Furia e fără milă și năvalnică-i mânia,
însă ce-i mai stă-mpotrivă când se-aprinde gelozia?

⁵ E mai bine o mustrare spusă-n față, cu răspuns,
decât prietenia care n-o cunoști și stă-n ascuns.

⁶ Rănile ce-ți face-un prieten îl arată credincios
dar vrăjmașul când sărută, te sărută mincinos.

⁷ Cel sătul calcă-n picioare fagurul de miere, dar
pentru cel flămând e dulce chiar și rodul cel amar.

⁸ Ca o pasăre plecată de la cuibul ei, așa
e și omul care-odată a plecat din casa sa.

⁹ Cum tămâia și-untdelemnul inima o-nveselesc
astfel sfaturile unui prieten drag te îndulcesc.

¹⁰ Nu-ți lăsa pe-al tău prieten nici la bine nici la rău,
nici nu părăsi vreodată prietenul lui tatăl tău.
Să nu mergi la el în ziua când e-un frate prea-ntristat,
mai bine-un vecin de-aproape ca un frate-ndepărtat.

¹¹ Fiul meu, înțelepciunea când ți-o văd mă-nveselesc
și-atunci pot răspunde celor care mă batjocoresc.

¹² Chibzuința vede răul și s-ascunde-n loc ferit,
însă prostul merge-a-dreptul către rău, și-i pedepsit.

¹³ Ia-i și haina celui care altuia zălog s-a pus,
ia-l și-n loc la o străină, el zălog să fie dus.

¹⁴ Binecuvântarea spusă tare cuiva-n zori, mă tem
c-ar putea a fi privită de vreun semen, ca blestem.

¹⁵ Streașina ce curge-ntruna, zi și noapte, picurând
și-o femeie certăreață, tot la fel de rele sunt.

¹⁶ Cine o oprește, parcă vântul să-l oprească-ar vrea,
parcă-ar ține să nu curgă untdelemn în mâna sa.

¹⁷ După cum un fier se poate ascuți cu fier, la fel,
omul la mânie este ațâțat de-un om și el.

¹⁸ Cine va-ngriji smochinul va mânca din ce-a rodit,
cine-și va păzi stăpânul va ajunge prețuit.

¹⁹ Cum răspunde, oglindită, fața - feței, de-o privești,
astfel inima răspunde altei inimi omenești.

²⁰ Cum e nesătul Adâncul și Gheena, tot așa
ochiul omului cel lacom nu se poate sătura.

²¹ Ce-i argintului tigaia și-aurului un cuptor
astfel este bunul nume pentru omul muritor.

²² Cel nebun chiar pus în piuă și pisat cum faci c-un bob,
nebunia tot nu-i iese, el rămâne tot neghiob.

²³ Oile, ia seama bine, tu cu drag să le-ngrijești
și de turma ta ai grijă, - poți s-o pierzi de n-o păzești.

²⁴ Că nu ține pe vecie nici o bogăție-a ta,
nici pe veci cununa asta pe-a ta frunte nu va sta.

²⁵ Dacă se ridică fânul răsar noile verdeți
și sunt strânse multe ierburi de pe munți cu frumuseți.

²⁶ Mieii turmei pentru hrană și îmbrăcăminte sunt,
iară iezii cheltuială, plata holdei pe pământ.

²⁷ Îndeajuns la turmă-i lapte, hrană alor tăi să dai
și-i de-ajuns pentru simbria slujnicelor ce le ai.