¹ Cel rău fuge plin de frică și când nu e urmărit,
însă îndrăzneț ca leul este cel neprihănit.

² Când răscoală-i într-o țară mulți conducători apar
dar domnia dăinuiește numai când e-un om cu har.

³ Un sărac ce asuprește când mai mare-a devenit
e ca grindina ce-aduce lipsa pâinii de hrănit.

⁴ Cei ce părăsesc dreptatea pe cel rău vor lăuda
dar cei ce păzesc dreptatea împotriva lui vor sta.

⁵ Cei dedați cu răutatea nu-nțeleg ce este drept,
dar cei ce-L iubesc pe Domnul pricep totul înțelept.

⁶ Mai mult prețuie săracul care umblă-n trai curat
ca bogatul care umblă pe căi strâmbe la păcat.

⁷ Cel care păzește legea e-un fiu bun și priceput,
dar cel desfrânat, e-ocara tatălui ce l-a făcut.

⁸ Cine-și înmulțește-averea prin camete și dobânzi
o adună pentru-acela ce-are milă de flămânzi.

⁹ Dacă cineva s-abate, legea nemaiascultând
chiar și ruga lui ajunge scârbă Domnului, curând.

¹⁰ Cine drepții-i rătăcește cade-n groapa ce-a săpat
dar cei fără de prihană fericiți sunt necurmat.

¹¹ Omul cel bogat se crede și-nțelept - dacă-i avut
dar priceperea i-o-ncearcă cel sărac, dar priceput.

¹² Când înving cei buni e slavă și sunt bucurii de-ajuns
dar când răii se înalță fiecare șade-ascuns.

¹³ Cine-și tace fărdelegea nu va propăși cu ea,
cine-o spune, părăsind-o, îndurare va afla.

¹⁴ Fericit e omul care temător e orișicând,
însă cel ce se-mpietrește se va prăbuși curând.

¹⁵ Ca un leu care răcnește și ca ursul flămânzit
așa-i cel ce stăpânește pe poporul sărăcit.

¹⁶ Domnitorul fără minte asuprirea-și va-nmulți,
cel ce-urăște lăcomia zilele-și le va lungi.

¹⁷ Omul cel pe-al cărui cuget sângele-altuia va sta
fuge pân-la groapă... nimeni nu-l oprească pân-la ea.

¹⁸ Cine umblă-n neprihană mântuirea va găsi,
cine umblă pe căi strâmbe, groapa morții-l va-nghiți.

¹⁹ Cine-și lucră bine cîmpul are pîine după plac
cine-aleargă după fleacuri este din belșug sărac.

²⁰ Credinciosul totdeauna cu-ndurări e năpădit
dar cel lacom de-avuție nu va fi nepedepsit.

²¹ Să nu cauți cu părtinire către cineva nicicând,
chiar și pentru-un miez de pâine poți fi ispitit, flămând.

²² Omul cel pizmaș întruna a se-mbogăți-i grăbit
și nu știe cât de grabnic o s-ajungă-a fi lipsit.

²³ Cine mustră pe-alții află mai târziu iubirea lor
mult mai mult decât acela care-a fost lingușitor.

²⁴ Cine-și va fura părinții, mai zicând că nu-i păcat,
frate-i cu nimicitorul... de pierzare nu-i scăpat.

²⁵ Lacomul stârnește certuri căci e-un om nelegiuit,
dar cel ce se-ncrede-n Domnul, cu belșug e dăruit.

²⁶ E-un nebun cel ce se-ncrede în a lui inimă rea
dar câți umblă în lumină mântuirea vor afla.

²⁷ Cine pe sărac l-ajută, nu va fi lipsit nicicând
însă cine-nchide ochii-i blestemat de toți, la rând.

²⁸ Când se nalță răii-n țară toți s-ascund și se-ngrozesc,
însă când pier ei, atuncea bunii oameni se-nmulțesc.