Lumina zilelor senine
s-a dus spre-un neîntors meleag,
dar raza lor rămasă-n mine
străluce tot mai cald și drag.

Icoana fețelor plăcute
se-ngroapă mai adânc în sân
vederii-mi sunt tot mai pierdute
dar inimii mai clar rămân.

În mintea mea cuprinde seara
neprețuitele-amintiri,
dar sufletul le-a-nchis comoara
ca-n taina unei mânăstiri.... Păstrează-mi-i pe veci Isuse
cu chipul sfânt ce li-l doream
căci după dragostea de Tine
doar dragostea de frați mai am.