M-am obișnuit cu Tine
că mă ierți oricând greșesc
și-acum iată ce păcate
am ajuns să făptuiesc.

Am văzut c-a Ta iubire
lacrimile mele-o-nfrâng
și-am știut că orice vină
ai să-mi ierți când vezi că plâng.

Doamne, dar ce vinovată
e fățărnicia mea
care plânge de-orice dată
să-i ierți orice vină grea.

Doamne, unde voi ajunge
tot făcând ce fac acum
când cu plâns, când cu păcate
- dar pe-al neascultării drum!

N-o să se răzbune oare
cândva dureros și greu
vinovata mea umblare
înșelând pe Dumnezeu?

Drag Isuse-al meu, ai milă
scapă-mă de tot ce fac
să nu mă trezesc în focul
de-unde nu-i scăpare-n veac...